| = nu mai am nume și casa mi-e curgătoare spre est | carmen mihaela visalon [24.Sep.05 02:21] |
| Ela, Daca tot a fost sa fie venirea asta intoarsa pe partea cu adiere de primavara si inaltime de toamna, am venit si eu la numaratul altei povesti: "fără umbra lacrimilor, fără rubinul buzelor și nici pălăria de pai/atunci o aruncam de bucurie spre nori și soarele răsărea în primăveri târzii/vin eu fără mine căutând zâmbetul în săculețul de viață/fără oglinda verdelui amar/simplă precum atingerea bobilor de cuvinte când copilul își caută lumea în jur". Asa sa-ti fie, precum spui, sa curgi spre est si sa rasari dupa ce vei fi invins tenebrele:) | |
| = Carmen | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 13:16] |
| Să numărăm povești, ale noastre, ale lor, să facem din ele viață și apoi să o ducem mai departe, toți avem poveștile în noi. Cu sau fără de nume. Mulțumesc pentru că ai venit pe ploaia numerelor. Ela | |
| = "acolo unde scoicile îmi amintesc" | Aracely Samargescu [24.Sep.05 14:58] |
| Ela Mi se pare asa de personala poezia aceasta ca n-am prea indraznit sa o comentez. Imi pare o calatorie prin viata ta,presarata cu amintiri de acum. Si totul pare sa curga de la sine. Mai trec, Nancy | |
| = Aracely | Ela Victoria Luca [24.Sep.05 20:52] |
| După toamnă, vin eu. O afirmație prea personală, desigur, cât timp uneori, cel puțin metaforic, mă asemăn iernii. Desigur că fiecare vede altfel iarna din interior și dein afară. Depinde în ce punct cardinal de suflet de afli, sau de pământ. Nu e o călătorie prin viața mea, este o călătorie prin timpuri fără nume. Mulțumesc pentru trecerea printre verdele-amar al acestei poezii. Ela | |