| = "neodihna Mării Negre" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 10:32] |
| "e doar o lege nestatornică a tresăririlor gemene acum lasă-mi pescărușii ca o icoană pe sticlă în alb" Este un poem sensibil și cu o imagistică de suflet, aparte, irizată printr-un joc de stări și nuanțe subtil metaforizate. Îmi plac îndeosebi două din trei strofe, ultimele. Am sentimentul că acest început abia îndrăznind mișcările de cuvinte se așterne ulterior într-o estetică admirabilă, ce își află contur deplin în final. Un sigur fir aș fi scris altfel, nu din "picături blonde". Și deși stele albastre nu există decât acolo, la Marea Neagră, îți las una aici, dinspre mine. Ela | |
| = Ela Victoria Luca - poem în lucru | Madalina Maroga [23.Sep.05 16:09] |
| Ela, acest poem a avut cel puțin 10 variante până în momentul acesta. este prima oară când o imagine îmi tulbură cuvintele, prima oară când "muncesc" la un poem. :) încă este în lucru, probabil am să mai schimb câte ceva. ai dreptate cu "picăturile blonde". cred că am să renunț la partea aceasta din poem - să-mi prindă dorințele cu patimă în picături blonde prelinse spre tine îmi place mai mult acest sfârșit - ca o icoană pe sticlă în alb vreau să închidă depărtarea-n cuvinte mulțumesc! p.s - mă bucur pentru o altfel de apariție a ta. cu drag, Madim | |
| = Maduca | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 17:34] |
| Poemul acesta in lucru te face sa lasi un pic deoparte imaginea, pentru a o trai in tine. Si de aceea ultima strofa imi pare cea mai reusita. Mie, subiectiv, desigur. Aparitia mea noua sper sa poata fi bine asternuta aici, intr-o trainica albie indiferent de cit urca apele. Ela | |