| = dimineata a ploilor in vasul de arama al zeilor | Iulia Spanu [21.Sep.05 11:55] |
| Adina, Ela, culoarea aceasta ma obsedeaza acum, pe versurile voastre atat de distincte si totusi in rezonanta. Deosebita "lucratura", iar trimiterile voastre m-au pus pe ganduri. Desi nuas vrea sa par a trunchia poezia, remarc in mod particular "privitul înainte devine singurul drum inconștient pe care și eu și oamenii și statuile bâjbâim după viață", ca si ultima strofa. Frumoasa lectura in aceasta dimineata a ploilor... Drag, Bianca | |
| = Dalba | Dana Lucaci [21.Sep.05 12:04] |
| A fost un fel de joc al spirite lor amestecate în vasul de aramă, în rosu+negru+alb, pentru a încerca un elixir al vieții, măcar atât cât să nu mai bâjbâim în haos, furtuni, umbre, furioși că nu ne mai recunoaștem noi pe noi, noi pe ei, ei pe ei și așa mai departe. E un tandem care se dorește armonios, completându-se verusrile până la limita transparenței. Trimiterile sunt fără limite, abia dupa ce l-am citit a treia oară am început să văd și eu pânza de sensuri și drumurile "inconștiente" spre care a pornit a-din-ela. Mulțumim, adinela | |
| = Re Adina, Re Ela, | carmen mihaela visalon [21.Sep.05 20:52] |
| Fete cu stea in frunte si poezia in athanor, salut ka-ul vostru, si, evident, ma-nclin in fata talentului in tandem. Primesc in dar un mar de aur ca,la intoarcere,la mine-n cartietr sa ma pot lauda ca am fost in tara in care “transparente furiile fierb in vase de-arama” inflorind cuvinte atunci cand “privitul devine singurul drum inconstient”? Cat despre arama aceea, zau, nu am rezistat sa nu fac un mic popas in biblioteca de pe net, si sa nu culeg cateva informatii. Le las, aici, semn al stangacei mele treceri, dar si bibliografie pentru cei ce fascinati de trecerea simbolurilor de-a lungul si de-a latul memoriei regasita-n cuvant. Despre insulele Blajinilor34, Homer ne informeazã atunci cînd Proteu, zeul mãrii, îi vesteºte lui Menelaos viitorul pe malul mãrii Egiptului. Telemah ajuns la curtea lui Menelaos aflã din gura lui profeþia care vorbeºte despre un tãrîm situat la capãtul lumii, pe malurile lui Okeanos, în cîmpiile Elizee, unde domneºte primãvara veºnicã ºi bate mereu zefirul rãcoros35. Undeva în extremul apus se aflau insulele Hesperide cu minunata lor grãdinã cu mere de aur. Culoarea aurului sau a aramei reprezintã culoarea specificã împãrãþiei solare; `culoarea aurie a obiectelor legate de împãrãþia de peste nouã þãri ºi nouã mãri constituie culoarea soarelui. Popoarele care nu cunosc religia solarã nu atribuie nici uneltelor nãsdrãvane culoarea aurie` precizeazã Vladimir Propp36. Toate fiinþele fabuloase cãrora li se atribuie culoarea acestor metale aparþin þinutului în care soarele rãsare sau se duce la culcare. Albul ºi auriul, reprezentînd simbolic intensitatea luminii solare le regãsim în descrierea Greelor (au veºminte ºi pãr alb), a Gorgonelor (au aripi de aur ºi braþe de aramã), a Harpiilor (au urechi de aur), a Eriniilor (au picioare de aramã)37. Hyperboreea, paradisul solar unde zeul Apollo se întorcea toamna, þinutul misterios unde nu cobora niciodatã noaptea, era situat în nordul extrem38. Este populatã de Hyperborei, care ating vîrsta de 1000 de ani. Legaþi de Hyperboreea sunt iatromanþii greci care cãlãtoreau în aceastã lume de dincolo uneori in corpore alteori in spiritu. Unul dintre ei, Aristeas de pe malul Marmara, a plecat la porunca lui Apollo spre nord ºi s-a întors povestind experienþele sale stranii într-un poem, Arimaspeea. Înaintînd spre nord a ajuns la Issedonieni, ultima populaþie scythã. Aceºtia i-au spus cã dacã continuã sã înainteze spre nord îi va întîlni pe Arimaspi, populaþie de barbari care nu au decît un singur ochi (!): apoi o þarã ocupatã de Grifoni, ºi în cele din urmã Hyperboreea, care este situatã la capãtul lumii. Grifonii sunt pãzitorii aurului care se gãseºte din belºug în aceste pãmînturi ºi pe care l-au dobîndit în lupta cu Arimaspii. Cãlãtoria pe mare se putea uºor transforma într-o cãlãtorie în lumea de dincolo. În apusul39 îndepãrtat se situeazã ºi Scheria, insula Feacilor ºi Ogigea, insula lui Calipso40. Feacii locuiserã iniþial în Hyperia (þara de sus), în vecinãtatea Ciclopilor cu care se rãzboiau în permanenþã, de aici au venit în Scheria. La o oarecare distanþã de insulele Hesperide se aflau insulele Gorgade, patria strãmoºeascã a Amazoanelor41. Anamaria Lazãr Monºtri în imaginarul grecesc Sursa: http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/arhiva/1999_456/04.html Revin, pana atunci multumiri. Cu mare drag de lectia ca mai mult ca dialogul este posibil, atunci cand in loc de compromis se recurge la sinceritate, va promit: REVIN. PS1: Mi-ar placea sa continuati. Va asortati bine cu Ra. PS2: Daca nu v-am spus pana acum, "re" inseamna "draga" | |
| = Carmen | Dana Lucaci [21.Sep.05 21:58] |
| Aici ne lași de citit cât pentru încă 3 prăpăstii 2 haosuri și un okeanos. Noi vom bâjbâi cum-necum, așa ușor ca oamenii, ca statuile și ca mine, cu dureri de cap sau nu, până vom găsi lumina pentru numele nostru, punctul invizibil din care să ne naștem totuși, vasul de aramă în acre să ne putem decanta furiile și alte cele omenești posibile. Vom lua aminte, fiindcă acest dialog va continua, dar cred că altfel. Nici noi nu știm cum, fiindcă nici azi noapte nu ne-am propus decât arama. Pe față. ;) Și apoi am descoperit cealaltă față a sferei. Adinela | |
| = Re ADINELA, | carmen mihaela visalon [21.Sep.05 22:25] |
| Iertare, SPER, am zis sper sa mi se mai intample sa ma bucure ceva atata de mult incat sa incerc sa suplinesc lipsa de calitatea a comentariului cu cantitatea documentarii:). Acum serios, voi lua aminte la cuvintele voastre si de acum incolo:), indiferent de formula propusa. | |
| = Carmen | Dana Lucaci [21.Sep.05 22:34] |
| Mă bucură cum lași frânturi din scrieri, unele atinse, altele pe care aș dori să le ating. Ele sunt punți, iar eu întotdeauna m-am bucurat să străbat punțile acestea. Când am zis de luat aminte, mă refeream la faptul că acest dialog cu Adina, izvorât pe neașteptate, târziu în noapte, și care nu știam unde va duce și cum va ieși, acest dialog în versuri va continua, însă în alt stil, fiindcă tu vezi că eu am atâtea feluri de a mă lăsa scriind, iar Adina poate intra în acordaj spiritual foarte ușor, cu mine cel puțin. Era un fel al meu de a comunica faptul că vor mai fi poeme scrise în tandemul acesta. Și calitatea comentariilor tale depășește deseori înalt calitatea versurilor mele, și nu doar. Lucru rar, pe care eu îl prețuiesc. Și aș dori să rămână astfel. Azi am un fel împiedicat de a comunica. Probabil ploaia a ajuns și la mine, după ce am lăsat deoparte metaforele. Mulțumesc, și în numele Adinei, și te aștept(ăm) cu a ta înțelepciune sidefie. Drag, Ela | |
| = voua... | Adina Batîr [22.Sep.05 00:30] |
| Multumesc si eu Biancai si lui Carmen pentru frumoasele comentarii si pentru popasul in athanor. Mi-a facut placere sa scriu alaturi de Ela, e exact cum spune ea. | |