| + pana la urma, vadim nu era asa rau | Leonard Ancuta [10.Mar.24 15:21] |
| din postura in care era, părea deopotrivă si amuzant și enciclopedic, eu l-am văzut ca pe un om al spectacolului, atît cel instantaneu, populat de replici acide, uneori savuroase, alteori prin dementele pe care i le mai citeai in ro mare, unele erau fabuloase, ma amuzam mai tare ca pe tnr sau catavencu, in fine, dumnezeu sa-l ierte. in ce priveste poemul, ca de obicei, jucaus, cu poanta finala, semiserios pana la ultima strofa, dar mereu iti place sa iei la misto anumite comportamente devenite folclorice. legatura cu titlul se simte dar e doar periferica, asa, orum si aci e tot ironie. promovez un text inteligent, ușor apoetic dar din ratiuni pe care le vad si le cunosc, dar care are mai multa poezie decat orice alt text citit lately, tu nu fortezi, altii imping si cu unărul la poem să iasă ceva. | |
| + uite ce | Ottilia Ardeleanu [10.Mar.24 16:50] |
| talent! o paralelă grozavă între trăiri: să mori sau să stai în viață, ce preferi?! o abordare cumva redusă la cotidian. nu știu dacă are ciudățenii sau se vrea o cugetare, un paradox... tot ce simt este că există poezia peste toate. o simt aici! | |
| = Ottilia, Leonard | Liviu Nanu [10.Mar.24 20:25] |
| Ottilia, Leonard - aprecierile voastre mă onorează, mai ales că ați citit în cheia corectă (nu că ar fi existat vreo cheie :) ) Ca să vă spun cinstit, poemul ăsta a pornit de la un vis (în care un papă se ruga în fața unui scaun de wc peste care bîzîiau muște). Poate în proză ar fi dat mai bine :) | |