| + strașnic poem! | Ottilia Ardeleanu [02.Mar.24 16:03] |
| nu știu cum, dar tehnologia pare să facă parte acută din poezie, întâlnesc din ce în ce mai multă terminologie a filologilor, din domeniul tehnic, și invers, lucru care mă face să cred că absolut totul este poezie, chiar și inventarea roții, și o spun cu cea mai mare încredere. mi-a plăcut mult acest poem tocmai pentru că zice că orice lucru se regăsește în om, iar omul în orice lucru, atâta vreme cât există iubire. și cum iubire fără ură nu are cum să existe, fiindcă dualitatea este scrisă în existență, de când lumea, numai calea mântuirii este una singură și sigură. dar, cine poate să atingă acel vârf? o lectură deosebită! | |
| = pe mine nu m-a prins | Stanica Ilie Viorel [02.Mar.24 16:12] |
| această parabolă o temă foarte bună care a ratat întâlnirea cu povestea potrivită sigur, chestiune de gust | |
| = Sincer! | Emilian Lican [02.Mar.24 16:49] |
| Nici pe mine nu m-a prins. Am lecturat deoarece mi-au plăcut ideile, gândurile pe care le are un scriitor, poet, la un moment dat... O grămadă de contradicții care culminează cu: ,,urcăm încet un bolovan, iubirea" Eu cred că iubirea poate fi un doar bolovan care îl urci la mal de pe fundul mării... Iubirea este chinul dulce care îl căutăm până și în artă, până și în poezia care este omul ce a scris aceeste gânduri ale sale. Apreciez! | |
| = Răspunsuri | George Pașa [02.Mar.24 17:13] |
| Ottilia, am încercat, cum se spune, să schimb placa, să ies puțin din puseele lirice. Am mai scris pe aceeași temă, în poeme scurte și în contexte metaforice. Aici, tot ce ar conta ar fi comparația aceea amplă reprezentată de prima strofă, dar nici de ea nu sunt mulțumit pe deplin. În strofa a doua, nu mi-a reușit pe deplin paralela între lumea materială și aceea a ființei (poate și unde a venit, oarecum neașteptat, căderea în ritm și rimă, care au limitat oarecum limbajul. Oricum, și aici am vorbit tot despre mine. Mă bucură semnul tău de lectură. Tego, povestea e a mea și-i normal să nu se potrivească mereu altor povești. De fapt, nu e chiar poveste, poate o altă „întâmplare a ființei mele”, vorba lui N. Stănescu. Mulțumesc pentru semnul de lectură! Emiliane, poeții mai spun și lucruri trăsnite. (!) Mulțumesc pentru opinie! | |
| + “firele sunt nevăzute” | Zavalic Antonia-Luiza [02.Mar.24 18:24] |
| Poemul meu de azi. Ca o lecție despre felul în care funcționează ceea ce ne face să fim oameni. Complexitate și armonie între piesele ce se supun unor legi pe care mintea noastră încearcă să le redescopere la infinit. | |
| = Luiza :) | Emilian Lican [02.Mar.24 18:49] |
| Pe bune!? | |
| = da, | Ștefan Petrea [03.Mar.24 04:38] |
| un poem de mare forţă lirică, am citit şi iar am citit, stimate poet, felicitările mele! | |
| = Răspunsuri (2) | Pasa [03.Mar.24 08:54] |
| Doamnă Dubovici, într-adevăr, există niște legități pe care un autor le tot redescoperă prin scris. Vă mulțumesc mult pentru semnul luminos de lectură! Știu că se putea mai mult, dar atât s-a putut până acum. Am corectat o neconcordanță a timpurilor verbale. Furat de rimă, n-am observat-o. Cum s-ar zice: când rima te fură, poți s-o iei pe arătură! Emiliane: (!) Ștefane, îți mulțumesc pentru semnul de lectură! O fi forță, dar nu prea lirică (de această dată). | |