Comentariile membrilor:

 =  fost-au toate frumușele
Stanica Ilie Viorel
[26.Feb.24 19:28]
când puteam urca pe schele
aș urca și-acum la ele
de n-aș fi plin de...sechele


prinde bine voia bună

citit cu plăcere

 =  Nostalgia asta... :)
Emilian Lican
[26.Feb.24 19:46]
Am lecturat cu bucurie și citez:
,,și-acum îmi pare

c-aș fi sus,

pe schele,

și strâng șurubu-n

versuri

mai rebele."

 =  și vizual
Stanica Ilie Viorel
[26.Feb.24 19:53]
l-ai prezentat ca pe o schelă, poemul :)

 =  Viorele, Emiliane,
George Pașa
[27.Feb.24 11:04]
Până la urmă, adevărata vocație a fiecăruia dintre noi trebuie să fie aceea de om, indiferent dacă dăm chix sau nu, măcar ne-am străduit. De aceea, oricare mediu - social, profesional - are poezia sa.
Aici e o secvență sublimată din biografia mea, fără a cădea în biografism. Șantierul poate fi la fel de interesant - de ce nu?! - ca bodegile sau vrun alt topos mai mult sau mai puțin magic. Desigur, aici se poate observa și dublul plan al textului: șantierul real, „șantierul” poetic.
Mă bucur că ați receptat textul. Și da, Viorele, intenția a fost să pară o schelă poetică, altminteri, îl așezam în trei catrene și un distih. Merită să mai postez aici, măcar pentru câțiva împătimiți de poezie.
Vă mulțumesc amândurora!

 =  Rectific:
George Pașa
[27.Feb.24 11:06]
patru catrene și un distih.

 =  Corectare
George Pașa
[27.Feb.24 11:10]
„vreun” (am sărit o literă!)

 =  Sigur că da...
Emilian Lican
[27.Feb.24 16:46]
Domnule Pașa, eu m-am prins din prima deoarece când eram bebeluș am băut foarte mult lapte... Așteptam să spuneți dumneavoastră despre trei catre și alte alea dichisuri literare pentru justificarea steluței pe care cu stimă o așez peste poezie!

+ Aĥ!
Emilian Lican
[27.Feb.24 16:46]
Am uitat steluța! :)

 =  Emiliane,
George Pașa
[27.Feb.24 17:02]
A! Păi nu-i corect să dai stea prin contribuția mea! Acum chiar glumesc. (!)
Ma bucur că te-ai prins de la-nceput. Recunoștință mamei tale!
Dar ce-ți veni de mă domnești atât? Mă faci să mă simt și mai bătrân la cei 60 de ani ai mei, pe care zic unii că nu-i arăt. :)

 =  George
Emilian Lican
[27.Feb.24 17:23]
Știu, și eu sunt surprins, dar fără să vreau, am simțit ceva mai mult decât un scriitor, poet... Ești un om, un profesor, astfel că onorându-te pe tine nu pot decât să mă onorez și pe mine. Probabil forma asta de respect apare din suflet și mă bucur!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !