| = frumos! | Stanica Ilie Viorel [24.Feb.24 21:06] |
| purtăm în noi gena și cu câtă uimire ne mai vedem, din când în când, așa cum suntem, cum am fost... și dorul de a fi fost | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [24.Feb.24 21:21] |
| Se spune, adică eu spun, că femeile care seara, punându-se pe canapea au tendința (ușoară) de a-și încrucișa picioarele de la gleznă în jos, cine știe, în alte vieți, în alte universuri paralele... E un fel de vis, acesta. Un fel de posibil, din cauza stringuirilor de multivers. Sunt de pildă filmări cu sirene, prin mare, dacă au apărut printr-o fereastră de tip string? În apă? Vise, și iar vise, dar e posibil mult, mulțumesc mult, Stănică!!! | |
| = acu' dacă mi-ai spus | Stanica Ilie Viorel [24.Feb.24 21:30] |
| neapărat să stau cu ochii pe ele nu de alta, dar se zice (eu spun), au gust bun :) | |
| = de gustibus, preferințe de căta cu ochii pe-acolo... | Iulia Elize [24.Feb.24 21:50] |
| Dacă trag la noi, prin oceane... Știi mica sirenă, era curioasă. Și chiar și așa fac, ca în povești, se tot ascund, trăgând cu ochii spre țărm, dar pe fugitelea și cu stânca și depărtările mari lângă... | |
| = în rest, | Iulia Elize [24.Feb.24 21:51] |
| În rest, nu prinzi una s-o mănânci. Eventual a-i vedea de ea... Dar n-ai prinde-o la înnot... Dacă ești frumos, ai o șansă (infimă). Tot n-ai prinde-o la înnot. | |
| + “culege cireșele“ | Zavalic Antonia-Luiza [25.Feb.24 02:49] |
| “Cum ar fi să vină pești, dar ei nu au mâini pentru cireșele mele Cum ar fi să treacă acum un pește, chiar prin fereastra deschisă Pe afară e soare, dar eu sunt singură ca ploaia Noroc că în loc de degete am penițe care nu se lasă, din corp.” Frumusețea luminează în interiorul frumuseții. Poemul tău e ca un soare ce trăiește în interiorul unui alt soare și nu este văzut decât cu lentile speciale. | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [25.Feb.24 07:18] |
| Mulțumesc, Antonia, este un poem la care țin, pentru că amintirea cerceilor cu bobiță de coral este adevărată (Arată roz mat). | |