| = sugestie | Leonard Ancuta [06.Feb.24 21:34] |
| poemul e plin de surplusuri. versiunea mea, mai simplă si mai clara e asta: pașii mă duc uneori pe cărări pe care abia dacă le mai știu pașii ori poate doar gândurile mă duc într-o casă mică din pământ și paie ușa este mereu larg deschisă timpul de-acolo n-a plecat ca să-i mai treacă de urât acolo-i cuiul acela un pic adus de spate de la greutatea lămpii pe care a purtat-o dincolo un altul pe care se agăța ștergarul din care se scuturau florile de câmp albastre peste umerii trudiți iar pe jos e un scăunel așezat pe-o parte de parcă a ațipit și am simțit focul din vatră iubirea bunicii | |
| = iau în considerare sugestia | Stanica Ilie Viorel [06.Feb.24 21:56] |
| și voi încerca să observ dacă întregul meu poate fi exprimat mai puțin lăbărțat mulțumesc, Leo! | |
| = esențialul | Miclăuș Silvestru [06.Feb.24 22:41] |
| este cuprins în rezumat: „acolo-i cuiul acela un pic adus de spate de la greutatea lămpii pe care a purtat-o dincolo un altul pe care se agăța ștergarul din care se scuturau florile de câmp albastre peste umerii trudiți peretele dinspre răsărit poartă o rană adâncă semnul icoanei grinzi de salcâm și-arată limbile ațoase în spatele buzelor crăpate și trosnesc din când în când ca și când ar chema păsările care-au plecat să ierneze iar pe jos e un scăunel așezat pe-o parte de parcă a ațipit într-o casă mică din pământ și paie am mângâiat pereții” Sincer, îmi sunt suficiente aceste descrieri pentru a-mi imagina... toată perioada copilăriei. Citit cu multă plăcere. Fără critică...! Succes, inspirație, spor! | |
| = convenabil este | Stanica Ilie Viorel [06.Feb.24 23:09] |
| pentru cititor să aleagă ceea ce-i este pe plac și asta-i bine! și dacă primiți măcar două rânduri din cele multe nu-i puțin cu cele rămase mai încerc mulțumesc, Silvestru! | |
| = citit cu placere | Roman Anamaria [09.Feb.24 13:54] |
| Mi-a plăcut această revedere, m-am regăsit cumva, în căsuța aceea cu vatră și ușa mereu deschisă; și din oglinda zgâriată parcă mă mai privește bunica, demult plecată cu alte treburi. De altfel, am citit cu plăcere multe poezii de pe această pagină și am ales să las, aici, un semn de mulțumire. Ca de la cititor la poet. | |
| = un gest cu atât mai prețios | Stanica Ilie Viorel [09.Feb.24 14:09] |
| observând cât de rar ne oferi cuvinte (am intrat pe pagina ta și-am citit câteva texte) bucuros de cunoștință, Anamaria! mulțumesc! | |
| = Ilie | Leonard Ancuta [09.Feb.24 14:29] |
| cat de mare e orgoliul de autor si cat de putin conteaza parerile sau sugestiile celorlalti, fie ele pertinente sau nu. si nu, nu e nimic convenabil sa aleaga cititorul ceva din amestecul uneori prea bogat. e ca si cum ai pune toate instrumentele sa cante deodata si ai pune ascultatorul sa extraga melodia. fără răutate, Ilie, dar ești în eroare. cînd vrei sa scrii, și nu așa mecanic, autodicteu, terapeutic, ci calculat, dospit, muncit, inspirat, corectat. poezia e o dezvelire, nu aruncatul cu poze pe geam. | |
| = Leo, la orgoliul cui faci referire? | Stanica Ilie Viorel [09.Feb.24 14:50] |
| sugestiile tale le-am primit cu interes și le-am notat, chiar mi-am notat să revăd acest text atunci când voi fi detașat de starea care m-a făcut să-l scriu și asta ca urmare a ceea ce ai sugerat faptul că nu am sărit să recompun această poveste nu este pentru că am vreun orgoliu nestăpânit, ci pentru că eu nu scriu " mecanic, autodicteu..." eventual, terapeutic o fac... ceea ce scriu nu este o întrecere, nu caută validări, nu reprezintă altceva decât un gest banal de respirație ... și respirația se învață! deci, mulțumesc încă o dată pentru atenția oferită, ba mai mult, și pentru reproșuri îți mulțumesc! le primesc cu interes | |
| + pentru ”revedere”... | Iulia Elize [11.Feb.24 00:48] |
| Tot am vrut să intru pe acest text, și nu am putut. nu s-a arătat. nu știu de ce, l-am simțit într-un fel anume, mi-a fost ciudă, în mod pozitiv, admirativ, pentru un moment, că nu l-am scris eu... Seamănă foarte mult cu o metaforă de la mine, o femeie care părăsește locul unde stă, dintr-o pădure, și apoi se reîntoarce după un timp, la locul respectiv (După ce a călătorit, cu un lămpaș în mână, spre partea de sud (de revărsare) a unui râu). Dacă ea s-ar reîntoarce, ar găsi poemul de mai sus. Stea! | |
| = Iulia | Stanica Ilie Viorel [11.Feb.24 01:50] |
| atunci scrie și tu poemul acela și apoi vom merge pe malul râului tu cu poemul tău pe partea de sud eu cu al meu pe cealaltă parte dacă nu or fi apele tulburi ne vom întâlni la mijlocul râului ori pe punte ne luăm de mână și vom merge mai departe vom revedea împreună patru ochi văd mai bine decât doi și peștii vor fi cu noi... mulțumesc! | |