| = Băi, stai că nu se mai poate | BogdanGeana [16.Jan.24 13:21] |
| Ăsta e de stea MOV! Trebuie să existe undeva o stea mov. Este Metamorfoza lui Kafka în poezie, sau cel puțin așa o văd eu, Este Lullaby de Bob Smith și The Cure. Ne mai po me ni tă. Ai făcut dreptate și lui Lego, nu mai am nimic de zis. Astăzi sunt invidios pe tine și, uite, mă abțin să postesc pentru a nu ți-o da jos de unde s-a cocoțat. Felicitări! | |
| = Mulțumesc! | Gabriel Nicolae Mihăilă [16.Jan.24 13:32] |
| Mă bucură popasul tău aici! Am încercat să schimb puțin tonul. Mulțumesc pentru această încurajare care a venit într-un moment cum nu se poate mai bun! | |
| = postez, evident, nu postesc | BogdanGeana [16.Jan.24 13:45] |
| nici măcar atunci când mă doare stomacul :) | |
| + da, un poem bun | Leonard Ancuta [16.Jan.24 13:45] |
| care merita sa fie citit pentru emotie. e bine ca mai e si poezie pe la recomandata, si aici nu ca as reprosa ceva editorilor, cat celor care fac inflatie de galbejele. textul asta merita! | |
| = Gălbioară, nu gălbejită | George Pașa [16.Jan.24 14:14] |
| Eu dau stea pentru că e un text expresiv evident venit din interior, ca o stare de revoltă bine strunită. Emoția n-ar fi suficientă. | |
| = Gălbioara | George Pașa [16.Jan.24 14:20] |
| A sosit | |
| + Acum | George Pașa [16.Jan.24 14:26] |
| "Azi o vedem și nu e" Scuzele mele! | |
| + tu scrii | Ottilia Ardeleanu [16.Jan.24 14:47] |
| numai poezie, iar aici ai un deliciu liric. aș zice că în versul: "dar totuși lumea se întâmplă", să renunți la adverbul "dar", care înseamnă și "totuși". am lecturat cu deosebită plăcere! | |
| = scuze, | Ottilia Ardeleanu [16.Jan.24 14:49] |
| connjuncția "dar". | |
| = Leonard Ancuța, George Pașa, Ottilia Ardeleanu | Gabriel Nicolae Mihăilă [16.Jan.24 14:55] |
| Vă mulțumesc pentru popasul făcut la textul meu! Este o mare bucurie, mai ales că i-ați luminat calea! Voi modifica acolo unde a semnalat Ottilia. Vă doresc sănătate și să ne citim pe aceste meleaguri cât mai mult! Gânduri bune! | |
| + poemul meu de azi | ioana negoescu [17.Jan.24 13:09] |
| Surprinzător cum poemul m-a prins de la început, deși primul vers ” e o zi tristă” pare de o simplitate riscantă. Și tocmai asta mă atrage și mă impactează. Simplitatea urmată de o complexiate perceptuală, măiestria cu care sunt implicate toate simțurile reușește din plin să transmită starea. Ultima strofă e un poem în sine, poate să reziste și fără restul poeziei, dar a devenit un final superb ce respectă circularitatea poemului, ziua tristă/clovn concediat, în același timp ducând ideea lumii/ vieții care se întâmplă în afara ta, dincolo de draperiile trase, dincolo, unde circul lumii continuă orice ar fi. Superbe versurile: ”cimitirul e un burete/ care absoarbe tot/ și nimic nu se pierde” Felicitări! Este poemul meu de azi. | |
| = Ioana Negoescu | Gabriel Nicolae Mihăilă [18.Jan.24 11:20] |
| Îți mulțumesc pentru gândurile bune și pentru răbdare! Multă sănătate! | |
| = felicitări | Marius Constantin [18.Jan.24 14:34] |
| Felicitări! Un poem plin de viață :) | |
| = inevitabilitate | Mondea Adrian [24.Jan.24 15:18] |
| imaginea explorează complexitatea relației dintre individ și lumea înconjurătoare. În ciuda inevitabilității pierderii și a fragilității, există un Deacord cu antevorbitorii de mai sus. Poemul creeaza un sentiment de rezistență și autoafirmare, chiar în mijlocul realităților crunte și ironice. Este o imagine puternică, care încurajează privitorul să reflecteze asupra propriului loc în această lume efemeră și, totodată, să găsească putere în fața inevitabilului. "dacă am supraviețuit până acum pot supraviețui oriunde". Cu plus. | |
| = Marius Constantin, Mondea Adrian | Gabriel Nicolae Mihăilă [24.Jan.24 15:34] |
| Vă mulțumesc pentru popas și pentru semnul lăsat! Vă mai aștept! | |