| = Notă de lectură | George Pașa [10.Jan.24 18:18] |
| Dacă tot spunea Bogdan despre textul meu că are o viziune romantică (ca stare de spirit), aș zice că tu așa scrii cam mereu. :) Cred că este unul dintre cele mai bune texte ale tale către „cel plecat”. Un amestec de stări care nu se poate să nu impresioneze pe un cititor sensibil (sau măcar să-l bulverseze :)). Și nu e niciun fel de reciprocitate, fiindcă se știe că nu prea omor eu să comentez textele tale, dar aici s-a nimerit să am ceva de spus. :) Ai mai puține de corectat aici: „goi-goluți”, în versul 5; „i-aș prinde” se scrie (la începutul strofei a cincea); „iar, el,” (fără virgule, eventual, „El”, că e vorba de Dumnezeu), tot în strofa a cincea; în ultima strofă sunt cam mulți de „iar”. | |
| = Ar mai fi în strofa a patra: | George Pașa [10.Jan.24 18:22] |
| „doar copacii cresc aripi”. Chiar așa ai vrut să scrii sau „copacilor le cresc aripi”? | |
| + f bun | Leonard Ancuta [10.Jan.24 18:24] |
| un text cu care rezonez integral, imi place ca nu epateaza ci doar vorbeste din emotie in emotie. imi place si antiteza cald/rece, dar mai mult îmi place felul poemului de a se exprima fara fortari, fara alunecari bruste. sunt convins ca dragostea n-are varstă și tu o arati cu superbitate, e bine ca iti tii in frau impulsul de a scrie si distilezi emotiile in texte clare, neechivoce. ai deja o voce, cred ca e momentul sa fie auzita. | |
| + Între | Ottilia Ardeleanu [10.Jan.24 19:01] |
| Țara Soarelui și aici unde ninge e Dumnezeu. Dumnezeu al cuvântului, fiindcă la început a fost! Și Dumnezeu dintotdeauna. El care ți-a dat har și uite ce poezie! Cuvinte inutile s-ar spune! Las acea lumină a prieteniei cu și pentru poezie! | |
| = Pașa, | Maria Mitea [10.Jan.24 20:45] |
| com tău mi-a adus zâmbetul de romantic incuarbil :) Romanticii sunt fidelii omenirii! Trăiască Romanticii! Indiferent prin ce etape trece omenirea, romanticii mereu se întorc să elibereze omul de boala lumii, și acea vreme, sete de a ne elibera a sosit, ai să vezi cum în următorii ani din nou se va purta ”romanticii” :) Ref. la ”doar copacii cresc aripi” așa am vrut, nu mai văd păsările de ninsoare dar văd crengile copacilor acoperindu-se cu zăpadă Am corectat, și scos un ”iar”, sper că e m bine. Mulțumesc, Pașa, (în special că nu te omori să com la poeziile mele, mă bucur că te-am făcut să-ți calci pe inimă :) | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [10.Jan.24 23:40] |
| aceasta-i scrisoare de dor este și jale și îmbrățișare în poemul tău e vizibil copilul acestei lumi cred că lipsește din peisaj doar curcubeul acela care ar porni din locul acela unde zăpezile-s stăpâne și-ar poposi tocmai la celălalt capăt al lumii, ca să poată copilul lumii ăsteia să țină de mână pe cei cărora le duce dorul | |
| = Leonard, Ottilia, Ilie, | Maria Mitea [11.Jan.24 16:19] |
| Drajii mei, Vă mulțumesc de trecere și apreciere! Fiecare cuvințel scris aunge drept în inima mea dornică să scrie: Leonard înseamnă mult aprecierea ta, Ottilia suntem îm acelaș fulg amândouă, ”aici unde ninge e Dumnezeu” , Iliuță, tare bine le mai simți (ca o pisică) ai dreptate, este despre un mare dor chinuitor, despre dorul copilului plecat în lume, ce nu a putut prevedea cu mintea de copil e că floarea soarelui crește doar acasă. | |
| + Scrisoarea asta e toată faină pănă la: | Emilian Lican [11.Jan.24 16:28] |
| Nudiști și dincolo de ei, deoarece simbolistica textului tău este dragostea adevărată, atunci când iubirea este de fapt: O sinceritate! Foarte bine, Maria! | |
| = Multumesc mult, Emilian | Maria Mitea [20.Jan.24 21:31] |
| pentru lumina si apreciere, ai zis bine “ Nudiști și dincolo de ei” :), poezia, in general, este o nudista, se ocupa cu dezbracatul pe dinauntru, asa cum ii place si- ti si arunca hainele la “ tomberon” pentru cei saraci “ :), | |