Comentariile membrilor:

= Când suntem copii suntem răutăcioși.
Marius Crăița
[25.Dec.23 21:12]
Așa fac cei noi pe lumea asta și cred că o facem dintr-o sete de distrugere. Eu am dat de aproape într-o pasăre cu praștia, ca în odată am ucis o vrabie. Era un porumbel. Nu am mai tăiat păsări de curte în bătătura bunicilor de atunci. Aveam vreo 13 ani.
Scrierea îmi aduce aminte the filmul scurt The Swan 2023 tras de Wes Anderson.
Proza mi se pare corectă și cred că autorul a ochit mai mult tabloul, imaginea, deși eu am pornit comentariul scriind despre instinctele oamenilor mici.
Nu știu despre comportamentul păsărilor și mi se pare că lebăda ar face alte ouă și nu ar pieri din emoția pierderii.

Sărbători fericite!
= D-le Marius Crăița...
Grig Salvan
[26.Dec.23 21:49]
Mulțumesc frumos pentru lectură și comentariul interesant. O plăcută surpriză pe ziua de azi. Cât despre cele două planuri ale povestirii, cel uman și cel „animal” care se intersectează în mod dramatic am încercat să surprind două fațete.
Mai înti despre copii. Aceștia sunt, schematizând și simplificând lucrurile, de două feluri, așa cum știm din experiențele noastre de viață și din propria copilărie: copii „buni”, de o mare sensibilitate, blândețe și empatie care suferă pentru orice ființă și pentru orice nedreptate și copii „răi”, de o brutalitate adesea de neînțeles, uneori manifestând cruzime și lipsă totală de sensibilitate și empatie față de ceilalți și mai cu seamă față de animale. Așa apar ei și aici, cei „răi” care cu o cruzime fără sens distrug cuibul lebedei și copilul „sfrijit” și plângăcios care suferă cumplit perntru fapta celorlalți.
Asta fiind o „fațetă” a povestirii. Cealaltă fiind reacția „mortală”, surprinzătoare și de neînțeles pentru oameni, a lebedei care pur și simplu „se sinucide” la moartea puilor săi. Pare greu de crezut dar au fost cazuri reale care m-au îndemnat să scriu această mică „pastilă” de proză. Iată un exemplu din massmedia:https://adevarul.ro/stil-de-viata/o-lebada-a-murit-de-tristete-dupa-ce-un-grup-de-2031184.html#:~:text=O%20leb%C4%83d%C4%83%20a%20fost%20g%C4%83sit%C4%83%20moart%C4%83%20l%C3%A2ng%C4%83%20cuibul,din%20cele%20%C5%9Fase%20ou%C4%83%20pe%20care%20le%20clocea.
Sărbători frumoase în continuare vă doresc!

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Când suntem copii suntem răutăcioși.	Marius Crăița [25.Dec.23 21:12]
Așa fac cei noi pe lumea asta și cred că o facem dintr-o sete de distrugere. Eu am dat de aproape într-o pasăre cu praștia, ca în odată am ucis o vrabie. Era un porumbel. Nu am mai tăiat păsări de curte în bătătura bunicilor de atunci. Aveam vreo 13 ani. Scrierea îmi aduce aminte the filmul scurt The Swan 2023 tras de Wes Anderson. Proza mi se pare corectă și cred că autorul a ochit mai mult tabloul, imaginea, deși eu am pornit comentariul scriind despre instinctele oamenilor mici. Nu știu despre comportamentul păsărilor și mi se pare că lebăda ar face alte ouă și nu ar pieri din emoția pierderii. Sărbători fericite!

= D-le Marius Crăița...	Grig Salvan [26.Dec.23 21:49]
Mulțumesc frumos pentru lectură și comentariul interesant. O plăcută surpriză pe ziua de azi. Cât despre cele două planuri ale povestirii, cel uman și cel „animal” care se intersectează în mod dramatic am încercat să surprind două fațete. Mai înti despre copii. Aceștia sunt, schematizând și simplificând lucrurile, de două feluri, așa cum știm din experiențele noastre de viață și din propria copilărie: copii „buni”, de o mare sensibilitate, blândețe și empatie care suferă pentru orice ființă și pentru orice nedreptate și copii „răi”, de o brutalitate adesea de neînțeles, uneori manifestând cruzime și lipsă totală de sensibilitate și empatie față de ceilalți și mai cu seamă față de animale. Așa apar ei și aici, cei „răi” care cu o cruzime fără sens distrug cuibul lebedei și copilul „sfrijit” și plângăcios care suferă cumplit perntru fapta celorlalți. Asta fiind o „fațetă” a povestirii. Cealaltă fiind reacția „mortală”, surprinzătoare și de neînțeles pentru oameni, a lebedei care pur și simplu „se sinucide” la moartea puilor săi. Pare greu de crezut dar au fost cazuri reale care m-au îndemnat să scriu această mică „pastilă” de proză. Iată un exemplu din massmedia:https://adevarul.ro/stil-de-viata/o-lebada-a-murit-de-tristete-dupa-ce-un-grup-de-2031184.html#:~:text=O%20leb%C4%83d%C4%83%20a%20fost%20g%C4%83sit%C4%83%20moart%C4%83%20l%C3%A2ng%C4%83%20cuibul,din%20cele%20%C5%9Fase%20ou%C4%83%20pe%20care%20le%20clocea. Sărbători frumoase în continuare vă doresc!