| = așa cum ne-ai obișnuit | Stanica Ilie Viorel [07.Dec.23 00:09] |
| compunerile tale, pline de sensibilitate, sunt ca niște petale puse una peste alta uneori, petalele fiind de la flori diferite, puse în același mănunchi, precum florile din care au căzut, în același buchet aici buchetul de versuri este poemul tău este o cale pe care au fost așezate strofe/aforisme, pe această cale fiind condus, delicat, cititorul către un final superb! remarc: "te zăresc în mine împletind flori în zăpadă la mormântul din vis și atunci am certitudinea că Dumnezeu a făcut dragostea să intre în noi ca un sâmbure înjunghiat ce își coboară rădăcinile intrând în carne tot mai adânc." caut să înțeleg semnificația "abatorului alb" succes! | |
| = un poem | Ottilia Ardeleanu [07.Dec.23 00:16] |
| de suflet pentru suflet, cu o conduită literară delicată, așa cum am aflat de-a lungul timului. mă bucur să te citesc, Antonia. succes în tot ce realizezi! | |
| = * | Ottilia Ardeleanu [07.Dec.23 00:16] |
| timpului | |
| = Caldă și directă | Poșircă Răzvan Adrian [07.Dec.23 00:44] |
| O poezie plină de căldură și sensibilitate. Deși tema dată de titlu este una friguroasă, îmbinarea celor două este superbă aici. Felicitări! | |
| = Bulgăreala cu amintiri este în toi... | Ioan-Mircea Popovici [07.Dec.23 03:13] |
| Iată-ne-n Povestea aceasta de iarnă/ La prima oră de joi/ Când toate gândurile sunt noi/ Bulgăreala cu amintiri este în toi... Vorbele tale m-au uns pe suflet... Rana din tâmplă s-a vindecat... Tu cite;ti, eu te ascult: "se deschid cărțile fiecare cuvânt primește o inimă și fiecărei inimi i s-a dat un om pe care să-l îmblânzească după puterea sa" Iubirea și prietenia-i îmblânzește pe oameni. Oamenii devin mai iertători, mai îngăduitori, mai înțelegători și toate acestea-i fac mai frumoși și mai buni... | |
| = când infinitul este însăși inima ta în jurul căreia ai crescut om | Maria Mitea [07.Dec.23 03:54] |
| un poem împletit din bulgări the metafore, și aforizme: ”se deschid cărțile fiecare cuvânt primește o inimă și fiecărei inimi i s-a dat un om” iar ”Dumnezeu a făcut dragostea să intre în noi ca un sâmbure înjunghiat” De vis poemul! | |
| = Ilie, Ottilia, Răzvan, Ioan-Mircea, Maria | Zavalic Antonia-Luiza [07.Dec.23 04:50] |
| Mulțumesc din inimă dragi prieteni întru condei, vă citesc cu drag și mă bucur că prin încurajările domnilor Pașa și Geana am reușit să îmi fac curaj să particip cu voi toți la bulgăreală. Mărturisesc că am scris poemul pe parcursul a vreo zece ore întrerupte de: somn, îngrijitul copilului, datorii casnice, lucrul prin bucătărie etc., ba chiar am avut timp să ies și la zăpadă alături de voi toți. Asta da, bucuria zilei. Mă bucur nespus de poezia voastră și cred că lectura este cel mai mare câștig. O îmbrățișare călduroasă tuturor! Cu drag, Antonia. | |
| = Buf! | George Pașa [07.Dec.23 11:34] |
| E un text în linia celor scrise de tine pe cele mai frecvente dintre teme: dragostea, relația cu Dumnezeu, moartea ca o continuare a vieții. Și totuși, în ciuda sensibilității de netăgăduit, linia aceasta a textului are și unele sincope: locuri comune („Strălucește soare peste albul pământului se topesc cărări”), o comparație cam forțată („dragostea să intre în noi ca un sâmbure înjunghiat”). Dacă mă gândeam și la tema morții, m-am referit, în special, la imaginea „pândesc dragostea cum șterge din lacrimi fostului mare abator alb”. Ca atmosferă de ansamblu, textul oricum mi se pare unul dintre cele mai reușite din concurs. Dar, stați, că n-a postat Leo! Presupunând că ai și simțul umorului, arunc și un bulgăre mai răutăcios (dar nu periculos): aș fi încântat să poți scrie și altfel, eventual și sarcastic (ce e drept, parcă ai mai scris așa pe ici, pe colo), fiindcă stilul ăsta dulce îngeresc poate aduce cu acela al unei domnișoare de „pansion” (și nu e cazul). Păzea, că vine bulgărele! | |
| = Un poem | Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.23 18:31] |
| rotund, ca un bulgăre, rotunjit însă de imagini și stări frumoase. Cred că vîrful se află aici, în versurile ”fiecare cuvânt primește o inimă și fiecărei inimi i s-a dat un om/pe care să-l îmblânzească”. Pornind de aici, din centrul poeziei, vezi cum s-au lipit ceilalți fulgi într-un bulgăre tot mai adînc. | |
| = putem citi | Miclăuș Silvestru [07.Dec.23 22:06] |
| pe fața fiecăruia dintre noi... întrucât: „se deschid cărțile fiecare cuvânt primește o inimă și fiecărei inimi i s-a dat un om pe care să-l îmblânzească după puterea sa” De remarcat un adevăr în care crede cam fiecare dintre noi: „Dumnezeu a făcut dragostea să intre în noi ca un sâmbure înjunghiat ce își coboară rădăcinile intrând în carne” Răsucim un bulgăre mic de zăpadă până ce devine... exact așa cum ne place. Succes! | |
| = Părere... | Iulia Elize [08.Dec.23 13:08] |
| Poate, acesta este cel mai bun poem, pe care l-am citit, azi, nici nu mă așteptam la altceva, în pagina ta, decât la extra-calitate... Am apucat să mai citesc, puțin, dar acesta mi-a luat tot suflul... Te-ai întrecut pe tine însăți! Poate, și zic cu foarte mare convingere, îmi aduc aminte foarte bine dar ai câștigat un Concurs agonia, chiar locul 1. Felicitări pentru poem, Antonia! este foarte deosebit!!!!! Nu îți las stea, pentru că prea ai trece pe locul 1, din prima... Și nu mă simt chiar ok să fiu cu prima stea, dat fiind faptul că am lipsit pe site, atât de mult timp... | |
| = Antonița, | Maria Mitea [08.Dec.23 17:00] |
| daaaaaaa, grea misune aici, :) citesc încă odată poemul, dar prin prizma tematicii, vreau să te votez, Antonița, tare vreau, :) deja în inima mea te-am votat, mi-ai acaparat toată ființa cu acest poem, și totuși, este atât de greu, greu să votezi tematica, Bulgăreală, ”când infinitul este însăși inima ta ” :) și aici mă pierd în lumea ta ca un fulg fără mamă ... dar, mă uit la statuie, și mi se pare destul de Bătută, și nu numai , am zărit, azi, cum un Bulgăre a crescut în palma sa, iar zăpada vrea s-o -nvelească pe creștet, cum a scris și Pașa, mi-ar fi plăcut să te fi challange , | |
| = Pașa, :) | Maria Mitea [08.Dec.23 17:04] |
| am făcut referire .... , să nu crezi că mă ascund după spatele tău, :) doar am simțit la fel, | |
| = citind acum | Stanica Ilie Viorel [08.Dec.23 17:08] |
| comentariile, am văzut ce a scris Antonia în comentariu și mi-a plăcut modul acela, familiar, confensator, prin intermediul căruia reușesc să aflu cine este în spatele unui nume ce să zi, Antonia, scrii poezie, trăiești poezie! spre deosebire de tine, eu am scris textul în 10 minute, la birou probabil se și observă din "calitatea" lui:)) respect! | |
| = “fiecare cuvânt primește o inimă” | Zavalic Antonia-Luiza [08.Dec.23 18:39] |
| Domnule Pașa, vă mulțumesc mult pentru feedback-ul bulgăros. Așa este, am scris în stilul meu caracteristic. Într-adevăr ceea ce scriu rezonează mult cu ceea ce simt pe moment și mai e nevoie și de inspirație. Uneori am parte de ea, alteori simt că pentru nimic în lume nu sunt în stare să scriu, cum spunea marele Brâncuși: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”. Domnule Mureșan, Vă mulțumesc pentru bulgărele dăruit, adevărul e că am încercat să mă forțez să pot scrie la timp, de obicei scriu cel mai ușor și natural în cronometrii mei, dar o provocare acceptată trebuie onorată. Sper că nu am dezamăgit. Eu una mă simt câștigată prin faptul că am avut oportunitatea să particip alături de domniile voastre. De asemenea, consider că poezia este miza acestui concurs. Fiecare discurs este unic, cu o nuanță aparte și împreună formează un tablou în care ninge cu poezie. Domnule Miclăuș, Vă mulțumesc frumos pentru bulgărele de cuvinte. Iulia, îți mulțumesc enorm pentru cuvintele minunate și frumusețea cu care întotdeauna mă copleșești. Maria, mulțumesc pentru alint (așa îmi spun părinții și bunica, de mai bine de treizeci de ani), ținând cont că eu scriu numai la ceas de noapte (atunci se așează inspirația), cea mai mare provocare pentru mine a fost să scriu poemul pe timp de zi (având în vedere diferența de 7 ore față de România) și să nu pierd “avionul” către marea bulgăreală. Sincer, de aceea nu prea particip la concursuri de creație pentru că nu pot să scriu dacă știu că am șansa să câștig, știu că sună paradoxal, dar asta simt. Dacă pierd, răsuflu ușurată, dacă câștig atunci chiar am dat de belea. Cred că dintotdeauna am avut anxietate de performanță. Ilie, mulțumesc mult. Încă o confesiune, n-aș fi postat niciodată poezie, dacă tatăl meu nu m-a convins s-o fac, trimițând un poem de-al meu într-o revistă electronică online locală, fără să știu (pe vremea când eram studentă) tot în acel timp, prin 2010 am venit pe Agonia și mărturisesc că aici am învățat să scriu, citindu-i autorii care postau și postează pe acest site. Ce am primit am încercat să dau înapoi cu același drag. Vă mulțumesc tuturor, dragi prieteni și vă felicit pe toți pentru că sunteți poezie. | |
| = Antonia, tu ne păcălești, | BogdanGeana [08.Dec.23 20:02] |
| și ne scrii poezie de iarnă - invers. Un fel de: nu știu dacă vii sau dacă pleci. Așa și aici. E Avalon. E insula care se vede numai când se risipește ceața, și ceața nu se risipește niciodată. Iar tu nu mai ești tu, ești un spirit al câmpului, al pădurii, care ai o relație specială cu soarele. Este suficient să îl invoci pentru a lăsa oamenii fără țară, pentru a încuraja migrația sau pentru a crea limesuri pentru fiecare entitate cu inimă, în parte. Și mai zici multe despre dragoste și despre vis și despre o realitate ca un colac de salvare, gata să străpungă iarna. Felicitări, statuii îi va sta bine învelită în iederă, dar hai totuși să mai tragem puțin de timp. | |
| = Bogdan | Zavalic Antonia-Luiza [10.Dec.23 02:35] |
| Mulțumesc pentru comentariul generos. Inima mea zvâcnește de încântare. | |
| = Am lecturat cu plăcere! | Emilian Lican [10.Dec.23 08:50] |
| Rezonez la: ,,pândesc dragostea cum șterge din lacrimi fostului mare abator alb" Mă gândesc la Siberia, astfel, eu cred că toată poezia este croșetată în jurul citatului de mai sus... Cumva viul grai s-a pierdut prin puerilitatea timpul și doar: ,,din vârful aripilor se deschid cărțile" Cine mai citește va aduce un involuntar omagiu celor deportați acolo unde: ,,moarte nu mai există și nici timpul nu îndrăznește măcar să atingă" Am încercat să deslușesc versurile precum un orb care le nimerește, precum un surd care le potrivește, dar sigur este că textul mi-a adus bucurie prin lectură și prilejul de a mă antrena în recenzii... Cu dragă stimă pentru creațiile tale! | |
| = “Spre Siberii de gheață” | Zavalic Antonia-Luiza [10.Dec.23 11:48] |
| Domnule Emilian Lican, ați descoperit misterul. Vă dăruiesc toată stima mea. Așa este, zilele trecute am citit o mărturisire a regretatului veteran de război Ion Cioroiu (care în momentul interviului avea 101 ani) supraviețuitor al iadului Siberian. Privirea lui din fotografie m-a străpuns: ochi senini, demni, care emanau sfințenie; și atunci m-am gândit la sfântul meu, la străbunicul a cărui poveste a fost pierdută pentru totdeauna. Cumva, sufletul lui e conectat cu al meu (așa ca-n Interstelar îmi trimite indicii iar eu inima mea este în veșnica căutare); inclusiv inspirația pe care o am câteodată e ca o tentativă de a-i spune povestea pe care el însuși nu a putut s-o spună. Poate așa a venit poezia la mine, așa vine ea mereu ca o căprioară din adâncurile pădurii. P.S. Am atașat link-ul postării (eu însămi i-a dat share și pe pagina mea) ce m-a inspirat să scriu acest poem. Sper să se poată deschide. | |
| = “Siberii de gheață” | Zavalic Antonia-Luiza [10.Dec.23 12:02] |
| = Din păcate nu pot atașa | Zavalic Antonia-Luiza [10.Dec.23 12:06] |
| nici link-ul și nici conținutul povestii ce m-a inspirat să scriu acest poem. Postarea îi aparține lui Costi Bostea pe grupul de Facebook de care aparțin: Cotul Donului - Stalingrad - Stepa Calmuca 1942. | |
| = aha! | Stanica Ilie Viorel [10.Dec.23 12:39] |
| deci asta este semnificația abatorului alb! rămăsesem cu dilema ok! acum se poate înțelege altfel acest poem | |
| = nu știu dacă | Stanica Ilie Viorel [10.Dec.23 12:46] |
| îți faci un serviciu sau un deserviciu prin criptarea semnificațiilor (ori poate numai pentru nobi ca mine acestea sunt criptate) în registrul nou, așa cum rezultă după ce am aflat ce esre cu abatorul alb și ce anume te-a inspirat să scrii acest text, îl observ legat ca idee (nu ca pe niște aforisme indeoendente) dar și în altă ipostază! nu-l mai văd (textul) ca pe o ofertă de romantism, ci ca pe un elogiu, ca pe un blând respect și o lacrimă | |
| = Luiza | Emilian Lican [10.Dec.23 17:18] |
| Te rog fără ,,domnule", prefer doar ,,Emilian"... :) Cu prietenie! :) | |
| = Antonia, | Mara Anton [10.Dec.23 19:26] |
| îmi place mult, un text învelit în sensibilitate dar cu un miez plin, cu emoții puternice, cu dragostea care își înfige rădăcinile în carne tot mai adânc. O bomboană Rafaello :) -poate m-am gândit la asta și datorită acelui sâmbure. | |