| = Am lecturat cu bucurie! | Emilian Lican [21.Nov.23 15:47] |
| Până la urmă noi, cei obișnuiți cu Steaua Nordului, ajungem până la urmă în altă emisferă... Ce este poetul, poeta, decât visătorii care trag unul într-o parte, altul în alta, iar drumul este doar cu un sens... Contradicțiile sunt cu două sensuri pe același drum. | |
| = Emilian | Stanica Ilie Viorel [21.Nov.23 17:03] |
| pe drum ne-om duce toată averea visând mulțumesc pentru semn | |
| = Cu drag! | Emilian Lican [21.Nov.23 17:11] |
| Averea este în ce lăsăm în urma noastră spirituală, ea nu este pentru noi... | |
| = un car | Ottilia Ardeleanu [22.Nov.23 18:48] |
| mai degrabă celest, oniric, decât teluric, real. o curgere plăcută, pastelată pe alocuri. frumos! | |
| = ochii mei: „unul hăis, unul cea”... | Miclăuș Silvestru [22.Nov.23 22:10] |
| și totuși văd...:*** cum dincolo de măgură/ tăcut se scufundă soarele roșu și mai văd: „semn că-acolo-i”... că nu-mi sună bine!!! Și totuși (cu autorul) mă complac în versurile: „unul hăis, unul cea, iar carul trosnește în ritmul târâit al copitelor prinse de tendoanele ce se pierd ca niște funii adânc, în carne, până la oase” ... care-i „hăisa” și care-i „ceală”...; aici sunt două situații care fac să trosnească din toate încheieturile... carul - carele!!! Lecturat cu plăcere! Mult succes! | |
| = Ottilia, Silvestru | Stanica Ilie Viorel [23.Nov.23 00:59] |
| - uniune de sensuri, nord, sud, răsărit, apus, drumul vine, drumul pleacă... - chiar și un oftat ar zăbovi în urma lor cât să vadă apusul zilei, răsăritul nopții - pe pământ fiecare cu ale sale, împreună încotro mulțumesc vouă! | |