| = superbe metafore | Dunca Valentin [29.Oct.23 18:48] |
| romantism, zbucium și dulci trăiri | |
| = Incepi schiop | BogdanGeana [29.Oct.23 18:56] |
| fermecator, dar tot schiop: "Parcă ale mele-s pustiile câmpuri Şi ploile toate şi vechiul frunziş Când fiara tristeţii răzbate prin simţuri Ecouri de zinc cad pe acoperiş" Ce urmeaza insa este un triumf, impecabila, aproape ca striga dupa un cantec. Felicitarile mele! Liric nu echivaleaza cu romantic, ci cu muzica. Nu schimba inceputul, dar incearca sa nu mai repeti asa ceva, pentru ca e pacat de perfectiunea ce urmeaza! | |
| = onorat ! | Ursu Marian Florentin [30.Oct.23 05:39] |
| Sunt onorat, mulţumesc în mod deosebit pentru apreciere. | |
| = Notiță de lectură | George Pașa [30.Oct.23 08:33] |
| Să începem cu prozodia! Mai există abateri de la măsura versurilor, atât în strofa I, cât și în a treia, însă ritmul păcătuiește cel mai mult în prima strofă, unde este și cacofonia aceea răpitoare a melosului („ecouri de zinc cad”). S-a zis că e romantism (ca stare de spirit, adaug eu, dar și prin structuri lirice vetuste, pe care nu le mai enumăr, sunt vizibile). Totuși, în ciuda acestor structuri învechite, cu epitete plasticizante deja epuizate, textul are farmecul său, venit parcă dintr-o ingenuitate a trăirilor și invocațiilor. Cumva, o iubire mitică, rescrisă într-un cadru foarte apropiat de cel primordial. De aici cred că vin și sonoritățile, nu dintr-o aparentă beție de cuvinte. | |
| = Errată | George Pașa [30.Oct.23 09:22] |
| „răpitoare de melos” am vrut să zic | |
| = Mulţumesc, d-le Paşa. | Ursu Marian Florentin [30.Oct.23 13:06] |
| Am eliminat din inadvertenţe, mulţumesc d-le Paşa. | |