| + .... | ștefan ciobanu [23.Oct.23 23:44] |
| daca e ceva proaspat aici sunt asocierile care la prima citire par haotice dar, la o reflexie atenta, ti se releva firul plimbarii. o plimbare reala a mintii care, asa cum stim, nu are cursivitate atunci cand, relaxat in plimbare o lasi sa isi faca de neuroni. ,,Ci și satisfacția de-a fi lovit, tot undeva prin centrul vechi, o castană lucioasă cu piciorul -o reafirmare a copilăriei care te validează-,, cat de slaba ar fi fost imaginea daca nu puneai lucioasa. am si simtit-o in varful ghetei luandu-si elan spre civilizatiie extraterestre. | |
| + parere | Claudiu Tosa [23.Oct.23 23:53] |
| Imi place cum porti cititorul de la un context la altul sub umbrela unei atmosfere principale - care e de abia la final devoalata. Trebuie sa ai niste simturi bine dezvoltate pentru a putea scrie asa fara sa te scufunzi in intertext. Spun asta pentru ca te opresti exact cand trebuie, schimbi imaginile exact cum trebuie si reusesti sa ajungi la final intr-o maniera subliminala, destul de greu de intuit la inceputul textului. | |
| = Stefan, Claudiu | Traian Rotărescu [26.Oct.23 17:32] |
| In primul rand ma bucur sa ma (re)gasesc in compania unor agonisti cu pielea tabacita :) -in sensul bun al cuvantului- din vechiul echipaj, ma face sa ma simt mai putin impovarat de ani :) E clar ca amandoi, avand simturile ascutite de cititori, ati intuit ce anume face un text bun (adica, hai sa zic, ce-l diferentiaza dintre cele "citibile" si doar atat). Pt mine, e inca un mare mister, fara fandoseala. Odata cu experienta m-am convins insa ca daca e sa spui ceva, spui fara sa modifici de dragul accesibilitatii, adica pur si simplu, iti asumi sa nu fii inteles, cu riscurile de rigoare: ori esti considerat prea facil, ori prea abscons, ori whatever. Cine simte, simte. Si atunci, avand respectiva confirmare, te regasesti si tu in ""ceilalti". Multuam de trecere si pardon ca n-am raspuns mai devreme, | |
| + așteptam acest text la recomandate | Leonard Ancuta [27.Oct.23 13:46] |
| dar cum n-a apărut, am zis să-i fac dreptate. chiar dacă nu îmi place debutul cu șinșila, se croșetează frumos textul pînă la final. în opinia mea, e foarte greu să te distanțezi de discursul poetic clasic, dar acest text reușește cumva, are o autonomie a lui, chiar dacă pe alocuri se atinge cu locurile comune, evitate parcă la limită - bentley, consumerism - în fond nu avem cum să evităm potecile, ce ne face originali e felul în care transformăm ceea ce simțim în ceva comun, pentru orice ochi sau inima. eu rezonez și adaug steaua. | |