| = ai reușit | Stanica Ilie Viorel [25.Sep.23 22:44] |
| emoția și imaginea aproape de din firea lacrimilor de din trup cine să mai cunoască? n-ai scris (sau nu am observat) de ceva timp. ești bine? spor! ai plămădit un text bun. | |
| = Dragă Stănică Ilie Viorel | Emilian Lican [26.Sep.23 07:37] |
| Îți mulțumesc pentru vizită și aprecirea care mă onorează, tu ești scriitorul, zic eu, și criticul care indiferent că este pozitiv sau negativ, ești sincer, iar acest fapt mă determină să iau în serios opiniile tale. Este adevărat că am luat o pauză și de la creație și de la activitatea mea pe site pentru a mă putea descărca de tot felul de energii care nu îmi aparțin, pe lângă ale mele, :) , apoi ușor, ușor, am revenit deoarece Agonia mi-a intrat în sânge și începeam să intru în sevraj... :) Îmi pare rău că ai renunțat la nivelul tău! Nu cred că trebuia să faci acest lucru! Până la urmă adminii au avut încredere în tine când ți-au acordat acel nivel care să recunoaștem că ne onorează. Totuși respect hotărârea ta deoarece cel mai important este să ne regăsim în acest loc. Cu dragă prietenie literară! | |
| = Emilian | Stanica Ilie Viorel [26.Sep.23 14:38] |
| nu trebuie să îți pară rău cu privire la decizia mea, sunt în zona mea de confort chiar începusem să observ că nu sunt luat în seamă (cu excepția câtorva) prefer un comentariu detașat, decât unul în urmă căruia puneam și eu o steluță și simțeam ceva de genu: pe ăsta cine l-a calificat? editorii să fie sănătoși, își fac treaba cum cred ei de cuviință, în raport cu scopul atelierului spor! | |
| = Stănică | Emilian Lican [26.Sep.23 14:52] |
| Tocmai am afirmat în comentariul meu că ai fost calificat prin încrederea unui calificat mai mare decât suntem noi cei calificați... Stai în zona ta de confort și dă steluțe negre câte vrei până ai să devi un critic frustrat... Eu cred că trebuie să îți revi la ce te-a calificat deoarece cu suspiciuni nu poți să redevi și un bun creator de frumos! Eu așa simt! | |
| = Piscuri roșii-maronii se sfârșesc moale | Vlad Colceriu [28.Sep.23 23:19] |
| Piscurile întărite, roșii-maronii... hmmm, pisccul ala, cu varful rosu maroniu, suna destul de scos... din dos, așa... Însă, este evidentă strădania... Ultima strofă mă răcește dintr-o dată, cercetează a prozodie apoi marchează locul care, o să se sfârșească... moale... | |
| = Vlad Colceriu | Emilian Lican [02.Oct.23 15:42] |
| Aveți dreptate... | |
| = Pentru domnul Vlad | Emilian Lican [02.Oct.23 15:59] |
| Ideia este că exploratorul nu își mai iasă din natura pe care o iubește decât moale de atâta splendoare, apoi își revine și vivace o ia de la capăt în drumețiile sale... | |