| = de când lumea | Stanica Ilie Viorel [22.Sep.23 22:10] |
| ai noștri au plâns după chiar te rog, nu te lăsa influențată tu ai o esență nealterată EȘTI! fă așa fel să rămână identitatea noi (proștii) murim, e destinul dar graiul, locul, faptele… din zona ta, se vor pierde dacă nu faci (tu sau alții) efortul afirmării te rog! | |
| = Ilie, cei de la Dumnezeu e pus deoparte, nu se pierde, | Maria Mitea [22.Sep.23 22:27] |
| doar că azi mi-am dat seama câtă inspirație se găsște pe site, gârlă, ar fi păcat să se piardă în van, și cum scrie poetul ”Și trecu încă o vară Cîntă cucii-n țintirim Morții-ascultă unanim” Chiar de ce să cânte Cucul, și morții să asculte, :) Trebuie neapărat să scriem: texte, proză, poeziuțe, poezii, poezioare, nu să comentăm, să scrim pănâ ne cad mucii în vasole, ( cer scuze (de la cei grețoși) pentru expresia cu muci, am citit zilelea astea de muci sau muc pe site, de-acolo mi-a intrat ideea în cap, vezi cât de ușor te poți intoxica, ILie, dar viața e frumoasă și nimic nu-i poate sta în cale! :) | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [22.Sep.23 22:39] |
| Eu sunt greu… greu!!! aproape nu mă mai pot duce chiar iubesc poezia, ca pe ultima râvnă vine unul sau altul să îmi explice ce coaie are, e fără folos… jalnic am observat, am văzut… ce nu știu unii : să mori este lesne, când ești părinte și îți moare copilul… | |
| = Simt | Maria Mitea [22.Sep.23 23:11] |
durerea prin care treci, cuvintele nu au nici o putere de alinare, sper că te regăsești în rugăciune și poezie, nu este durere mai mare decât cea de părinte când își pierde copilul, toate simțămintele și trăirile, visele ajung să se bată în tine, iar Dumnezeu simți că te-a trădat, am simțit de când am intrat pe site (ai poza cu băețelul în cadă cum se joacă în apă), scrie dacă simți că poezia de ajută, dar s-ar putea să de tragă mai mult într-un loc de unde o să ia nevoie de multă multă putere ca să revii, cel care tu ești, cât timp a trecut de-atunci? Se spune timpul este cel mai bun doctor. Fă muncă fizică, Sufletul iubește mișcarea. Mișcarea lecuiește tot. Prea mult timp liber de gândire nu e bine. Că iubești sincer poezia, cu răvnă, se vede, adevărat, nu este nimic de explicat, fiecare trăim poezia în felul nostru unic. Poezia e soră cu percepția, care totuși se pare este unică care rămâne pură, nealterată, cât de mult nu ne-am strădui să o școlim nu se schimbă, percepția ne dă unicitate, nu degeaba există expresia ”ce-i al tău e pus deoparte”. poezia puțin câte puțin, aduce la suprafață felul unic de a fi, pentru a ne face/a fi înțeleși, de fapt și de drept asta căutăm în viață, în primul și primul rând să fim înțeleși, și măcar de o singură persoană. | |