| = valurile vieții și niște teste ale destinului pe care | Maria Elena Chindea [02.Sep.23 23:59] |
| a trebuit să le trec cum-necum, m-au făcut să rămân fără studii superioare, nici măcar liceale, așa că nu-s decât un autodidact cu găuri mari în pantoful culturii. Am citit mult dar haotic, o prietenă supertitrată îmi spunea că ea nu știe niciodată ce minuni poate găsi prin creierașul meu. Dar am avut binecuvântarea de a respira lângă oameni cultivați și bogați spirituali de la care am absorbit tot ce am putut! Știu clar că orice acțiune, chiar greșită, este superioară inacțiunii, iar timpurile acestea disipante o cer stringent. Altfel ne vom transforma ca specie în statui. Și cum de la apariția omului pe terra arta, chiar în formele ei primitive, a fost vârful de lance al evoluției omului, al expansiunii conștiinței lui, va trebui să conștientizăm că trebuie să acționăm, dacă chiar ne numim oameni de artă. Asta înseamnă să nu ignorăm ca până acum zeci de poeme și autori, pentru că n-au vâna noastră poetică și nici cultura noastră, pentru că, vezi bine, noi suntem dumnezei iar cei de sub noi sunt doar niște pitici ce nu merită să ne pierdem timpul să-i băgăm în seamă cu vreo privire sau vorbă. Asta înseamnă să se asume și de către cei binecuvântați de dumnezeu cu talent, inteligență și cultură că într-un cenaclu nu-i corect să se ajungă să se posteze ca la gazeta de perete. Nimeni nu vede, nimeni nu citește, nimeni nu are o părere. Bună sau rea. Avizată sau nu. Nu știu eu multe, dar una știu sigur: că pentru Dumnezeu și un fir de nisip contează,îl prețuiește și iubește, are locul și importanța lui bine definită în acest univers, că fără el întreg universul suferă. Așa că cei ce se vor dumnezei pe aici, să ia aminte și la nisipul de sub tălpi. Nu să se remarce doar pe ei între ei. Și deau primit multe daruri să învețe generozitatea, să dăruiască mai departe întru creșterea tuturor! | |
| = typo | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 00:03] |
| de-au primit | |
| = Cenaclu virtual | Papadopol Elena [03.Sep.23 09:41] |
| Am citit această prezentare a noțiunii de atelier literar, cu referire la forma de cenaclu literar a site-ului. Sunt de acord cu mesajul de chemare adresat utilizatorilor, de sub scutul izolării. Cei trei pași menționați sunt importanți, pentru că este foarte util feedback-ul colegilor de condei sub forma discuțiilor autentice, pozitive, în care fiecare trebuie să beneficieze de respect. Postarea creației proprii implică și promovarea acesteia, dar, într-adevăr, creația nu poate fi doar un exponat. O părere tot îți formezi, ceva tot îți atrage atenția și faptul că acesta este un cenaclu virtual, avem posibilitatea și capacitatea de a ieși din nepăsare. | |
| = Maria Elena Chindea Elena Papadopol, | Dragoș Vișan [03.Sep.23 10:47] |
| Am observat că unii membri chiar fac intenționat greșeli, numai să primească mai multe comentarii. Unul dintre ei este Ionuț Georgescu, având un comportament de coleg sociabil, pus deseori și pe șotii. "Pilulele" sale de gândit, de meditație, nu de râs, au o anumită finalitate educativă tocmai prin coborârea filosofiei, psihanalizei, literaturii în stradă. Este nevoie de conversații pe un site. Este nevoie și de eseuri care să rămână. De exemplu, comentariile de mai sus devin nuclee pentru viitoare eseuri pe site, ori în anumite articole, prin reviste. De pe mobil sau de pe laptop, tabletă, calculator putem copia replicile noastre mai lungi, ca să devină mici sau mai ample eseuri. O critica literară sinceră, nefastidioasă, dezinteresată se poate obține prin adunarea comentariilor proprii de pe "Agonia". Scrise cu semne diacritice, ele vor rezista probei timpului. | |