| = eu am rezonat mai mult decât ai crede | Maria Elena Chindea [06.Aug.23 18:10] |
| cu ideea forță a acestui poem: apelor tale doar tu ai puterea și îndreptățirea să le faci diguri! În aceste vremuri tulburi, mulți se consideră deținători ai adevărului unic, vin la tine „cu dragoste” să-ți dea un pumn în plex ca să-ncapi în tiparele propriilor lor gândiri, altfel te repudiază ca pe un gunoi. Am citit poeți de pe toate meridianele planetei, și chiar de între unii există vagi asemănări de stil, nu există copii la indigo așa cum te-ar vrea unii!. Aș putea spune că există atâtea stiluri câți poeți există. Cineva de afară te poate îndruma în câteva tehnici de scris (pe care le poți urma sau nu) dar să te-nvețe poezie nimeni nu poate. Poezia e o stare de grație a sufletului tău, nimeni nu ți-o poate preda sau impune - este ca și cum cineva ți-ar spune că-ți poate face un transplant de suflet! Pretenție absolut absurdă! Succes! | |
| + bianca | Claudiu Tosa [07.Aug.23 01:54] |
| Textul tau mi-a dat o stare de calm si mi-a creat senzatia unei linisti dense, in care sensurile capata o multitudine de alte sensuri. Recunosc ca am intrat cu prejudecati pe text, pentru ca am rezonat pana acum rar cu ceea ce ai scris, in schimb poemul asta are ceva deosebit si totusi indefinibil. Ceva launtric, matur dar si sensibil. As sterge partea asta, "să mă educi ce e poezia, tu", nu e nevoie de ea dupa parerea mea. | |
| = explicație | bianca marcovici [07.Aug.23 16:39] |
| ce înseamnă a rezona, în muzică totul pornește de la diapazon, în construcție poți să-ți imaginezi un pod cu trafic exagerat când la un moment dat podul intră în rezonanță și se dărâmă! în frânturi de vis te trezești ca mine la Boston, coarda sol s-a dezacordat în aer liber, la Titlis, floarea de colț e strânsă de amatori în mici tablouri (am o mostră), la Casa Albă pe scări cu mari celebrități, poza de amintire, la Iași ambasador al poeziei din Israel, la grădina zoologică de lângă Versailles n-am intrat, nu am avut bani suficienți, dar prin jur am reușit să câte ceva, la muzee, Amsterdam, New York, Paris am un amalgam de culori și ființe extraterestre în minte,tablouri, urechea smulsă, frânturi la Marele Arc de Triumf, India, Delhi, călărind un elefant adevărat și tot așa rezonez rezonez precum Paganini pe o coardă, dar nu-mi fac statuie veșnică, totul se va preschimba în nisip aici la Haifa, sunt aproape de mare... 7 minute | |
| + m-am abținut să las semn | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 17:04] |
| pentru că ultima intervenție pe un text al autoarei a produs exact o reacție contrară celei așteptate (de mine) dar cine sunt eu să am așteptări? nimeni. totuși, nu pot să nu observ diferență de discurs, care emite (ca să fiu în ton cu rezonanța) același mesaj, dar folosind versul, metafora, ideea, ca pe săgeți literare, veritabile arme ale unei lupte în care victime sunt oamenii și viața lor remarc “intri tu să-mi dărâmi castelele de nisip, tu care ai studiat doar cuvinte false pentru copiii nenăscuți,” chiar mi-a făcut pielea de găină am și eu speranțele mele, simple castele de nisip, și nici de alea nu ai loc transmiți mesajul unor generații care nu vor mai veni pentru că ai ignorat condiția umană a generației care ar fi trebuit să fie la rândul lor părinți, bunici… dar care au renunțat la acest viitor din cauza viitorului pe care l-ai confiscat bineînțeles, se poate observa și asumarea propriei existențe, lupta cu cenzura, supraviețuirea sinelui în existența unui fugar nevoit să își protejeze identitatea, dar scos în evidență partea care m-a impresionat în mod deosebit (cu toate că, scriind, îmi dau seama că nu se poate separa ceva din poem) respect! | |
| = clarificare | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 17:26] |
| am și eu speranțele mele, simple castele de nisip, și nici de alea nu ai loc transmiți mesajul unor generații care nu vor mai veni pentru că ai ignorat condiția umană a generației care ar fi trebuit să fie la rândul lor părinți, bunici… dar care au renunțat la acest viitor din cauza viitorului pe care l-ai confiscat mai sus am dat interpretarea proprie versului citat, recitind comentariul am observat că nu am precizat asta | |
| = roz | bianca marcovici [09.Aug.23 17:31] |
| ar merge o continuare silabisită/ direct/ precum cameleonul ce-și schimbă culoarea/ schimbi tonul, remarci, verifici, scoți din context/dar eu nu pot generaliza/nu sunt cine sunt//la granițe dușmanii au scos icoane false/dar eu aprind lumânările vineri/doar să mă autoconving la posibilitatea unui viitor | |
| = eu, un prefăcut | Stanica Ilie Viorel [09.Aug.23 22:33] |
| care am aterizat pe planetă și căruia viața i-a oferit numai lapte și miere, nu pot să răspund altfel decât: - cu plăcere! | |
| = final | bianca marcovici [13.Aug.23 21:57] |
| nu mai am nimic de adăugat, doar o simplă constatare: sunt fericită că după 32 de ani de când am aliat din România spre Israel mai pot comunica cu noua generație nepoții mei cei opt nu mă pot citi | |