| = îmi vine în minte | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 16:39] |
| o întâmplare am pus și eu o pânză și m-am apucat să pictez (să mâzgălesc) amestecam culorile, frământam pânza aia, dezlegam idei peste idei n-a rezultat nimic! tot actul de așa zisă creație a durat vreo juma’ de ceas (dacă nu ai antrenament, obosești repede) dar mi-a luat vreo două ore să curăț mizeria din cameră! podeaua, masa, ușa, ici colo pereții, toate erau vopsite. *** când stăteam în spatele lui Noica, citindu-i peste umăr, era mai ușor. I-am pus cartea pe raft și m-am așezat și eu la masă, să scriu, acu’ m-am obișnuit așa:) | |
| = îmi plac | Ottilia Ardeleanu [03.Aug.23 17:03] |
| asemenea comentarii. sunt spirituale și au acea coloristică umană. zău, aștept și un critic. îmi plac și sforțările dinamice. mulțumesc, Tego. fragmentul de gânduri se bazează numai pe realitate. | |
| = nu am eu competențe | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 17:12] |
| de critic, dar pentru acest text nu cred că poți aștepta o critică în afevăratul sens pentru că este o prezentare a unei percepții pe care autorul o expune, mai mult sau mai puțin reușit (asta depinde de gusturi) ce ar fi de spus? chiar sunt curios să observ ce are de spus, pe larg, un priceput în ale criticii textelor literare. PS: dacă nu-i critică, bună-i și autocritica. spor! | |
| = asta cu | Ottilia Ardeleanu [03.Aug.23 17:27] |
| a te subestima, doar pentru că zice x și y nu știu ce protuberanță literară, zău, nu mi se pare a întruni respectul de sine. rogu-te-aș, nu te mai pune în inferioritate. unii asta așteaptă! | |
| = Ottilia | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 21:21] |
| nu sunt făcut să fiu inferior, dar îmi place să nu stric armonia cine dojana o primește, acela se ridică cine dojană știe să ofere, acela se ridică mândria ajunge, mai mereu, pe jos | |
| = că tot stăm de vorbă | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 21:43] |
| de Stanica Ilie Viorel [TEGO ] 2007-03-23 | | dacă am să plec la drum pe două picioare nu în mâini nu rostogolindu-mă nu zburând voi ajunge undeva acolo unde au spus unii că e calea alții că e rostul și cei care mă-mping zic ca e soarta dacă mă ții de mână dacă mă strângi la piept nu-mi lua zborul *** ce ciudat! textele scrise pe atunci au adunat mii de vizualizări și eu doar Tego | |
| = ce să vezi | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 21:49] |
| = o poezie Ottilia Ardeleanu [25.Oct.13 13:41] în sine partea aceasta: "atât de multă întâmplare până spre celulele ce ne agață viața fără vorbe fără destine întâmplătoare căutând liniștele pierdute luminile uitate" (atenție la "liniștele"!). și mi-a mai plăcut "avem carne pe noi întâmplător". în rest, cred totuși că se repetă prea mult adverbul "întâmplător". *** se pare că ne știm de ceva vreme:))) mai sus este un comm al tău din 2013 pe un text scris de mine | |
| = cred că se schimbă | Maria Elena Chindea [04.Aug.23 02:02] |
| pilonii de susținere a vieții, dacă s-a schimbat vibrația pământului, compoziția electro-chimică a celulelor noastre, aerul, apele, cum să nu ne schimbăm noi! Am fi condamnați la extincție.Dar în perioada de tranziție e normal să fim bulversați, mai ales cei ce ne-am născut cu o anumită hartă genetică care acum nu mai corespunde acestor timpuri. Schimbarea de ere pe toate palierele existenței nu are cum să nu producă seisme individuale. Unii avem puterea de-a ne adapta, alții gâfâie din greu să țină pasul... Da cumva, pe sau sub scut, fiecare ajungem la finiș! :) | |
| = Maria, Tego, | Ottilia Ardeleanu [04.Aug.23 13:18] |
| am a vă mulțumi din inimă. (Tego, cu siguranță timpul a șters din memorie acele comentarii. Totdeauna vor fi altele care le vor lua locul!) | |