| = apoi să tot fie | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 00:58] |
| cornul că ce lemn tare are și fructe de îți fac gura pungă dacă nu sunt coapte în fanfare și la vânătoare pun și ca instrument muzical, dar poți face și un baston cu care să mărșăluiești ori să te aperi de vreun vânat mai fiorod | |
| = erate | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 00:59] |
| pun= bun fiorod= fioros | |
| = repede... RPD... | Miclăuș Silvestru [02.Aug.23 01:14] |
| mi-ai mai sărit cu răspunsul... ca la clasa I-a, nu a trenului. Felicitări. Ghioaga din lemn de corn... știi ce e? La „pușca de soc”- tragaciul și cartușele cum și din ce erau? Sunt întrebări... surPlus. Sunt puse doar pentru divertisment. Plec..., mă duc... la culcare... Noapte dulce și vise lungi, frumoase!!! | |
| = dreptate ai | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 01:50] |
| era suficient să spun atât: că ce lemn tare are și fructe de îți fac gura pungă dacă nu sunt coapte reacție de școler, așa-i voi fi mai reținut data viitoare noapte bună | |
| = nu... | Miclăuș Silvestru [03.Aug.23 00:57] |
| îți cere nimeni să fii reținut în a da răspunsuri...! În loc de laudă, ai luat-o drept reproș? Fii tu însuți? Eu nu te pot influența în niciun fel, și nici nu aș vrea așa ceva. Și acum... : Viorele, Viorele, Printre rândurile mele Pot fi multe vorbe „rele” Ce-s de fapt... doar praf... de stele. Așa că...! Ce-ar fi să ne căutăm? Din „biografie autor” știu despre (dta) tine doar că te-ai născut la Hunedoara și că locuiești în Blaj. Voi trece sâmbătă prin Brașov și voi locui la Onești 3 săptămâni. E o invitație... neobișnuită; Aceeași invitație o „arunc” și-nspre (dl) Dragoș... poate ne prindem de-o „adunare”...! Numai bine, tuturor! | |
| = Silvestru | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 07:47] |
| - sunt născut și am trăit în Hunedoara până la vârsta de 22 ani; - sunt din sânge 100% Teleorman; - până în clasa a IX- a, inclusiv, vacanțele de vară le-am petrecut la țară, un sat pe lângă Roșiori de Vede, Didești (e și comună); - 86- 88 doi ani de liceu electrotehnică, 88-90 doi ani de liceu metalurgie. Absolvent cu certificat de calificare Metalurgist trefilator; - 90-95 ASE București Facultatea de Cibernetică, statistică și informatică economică, licențiat în Statistică social-economică; - 95-96, armata la termen redus infanterie la Lugoj; - o colegă de facultate mi-a devenit soție și m-am “măritat” la Blaj. Am locuit 7 ani în Alba Iulia, de 20 de ani locuiesc în Blaj; - o perioadă scurtă de 3 ani am lucrat în mediul privat, altfel tot în sistem public. Sunt funcționar public din 96, expert contabil, lucrez în inspecție fiscală; - am 3 băieți și 30 de ani de căsnicie; - născut în 1971; Acum, câ am scris, îmi pare că nu am atâția ani pe câte s-au întâmplat. Invitația nu o pot onora, ne vom întâlni cu alt prilej. o zi cu toate cele bune! | |
| = am exprimat greșit | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 08:00] |
| nu o pot onora:)) mă onorează, dar nu pot participa la întâlnirea propusă | |
| = cât despre reproș | Stanica Ilie Viorel [03.Aug.23 18:58] |
| nu a primit replica ca pe un reproș mi-am dat seama că puteam să păstrez misterul deoarece am știut răspunsul imediat ce am citit ghichitoarea cum sunt un participant constant aș fi putut lăsa și altora jocul cel mult un indiciu din partea mea era de ajuns ghioaga despre care spui, bănuiesc că e măciucă pușca de soc, înțeleg că este o pocnitoare care se încărca cu câlți nu am întâlnit, am găsit pe net ceva referitor noi făceam petarde, două, trei pietre, între ele sulfat și ceva de magneziu (nu mai știu rețeta), prafuri pe care le cumpăram de la chimicale, se foloseau la vopsit. toate înfășurate strâns în vandă de izolat. le izbeam cu forță de un perete, pocneau foarte tare și lăsau o pată frumos colorată pe perete. era o modă. și din două șuruburi și o piuliță, și o batistă. piulița pe juma’ înșurubată pe un cap de șurub. rădeam în ea câteva chibrite (pucioasa) și apoi celălalt șurub strângeam bine în piulită. șuruburi mari, grele. legam de unul o batistă cât să țină un echilibru în cădere (dar numai la un capăt, nu gen parașută) și zvârleam chestia cât puteam de sus, să cadă pe asfalt. când capul de șurub se izbea de asfalt, încărcătura se aprindea și pocnea. | |
| = năz...bâtii... | Miclăuș Silvestru [04.Aug.23 00:20] |
| de... aventurier!!! Frumoase... doar amintiri. Un cartuș de câlți să fi primit vreodată ... te-ai mai fi liniștit. Năzbâtii... fac mai toți copiii; și eu am făcut destule, unele... de povestit, altele...nu! Corect. Pocnitori... erau de multe feluri l-ale mele vremuri!... Șurubul și piulița... le*am folosit și eu, chiar și ca inspirație pentru scris...! Dintre toate pocnitorile, periculoasă, interesantă, cu efect puternic și pentru cei dimprejur era „țeava... tunului”, alimentată de acetilena carbidului... M-au bucurat cuvintele comentariului tău precedent. Să sperăm în bine! Mulțumesc pentru destăinuirea datelor biografice!!! Succes mult, oricând! | |