| + recomand | Stanica Ilie Viorel [21.Jul.23 00:06] |
| nu avem timp să luăm din muțenia clopotului stăm cu limba de lemn, în surd, până la apus poate că acesta e destinul omului ori, poate, chiar n-are nimic de spus emoționant și adevărat până la o lacrimă, ascunsă dar, tot s-a furișat. este superb acest poem! (aș căuta, pentru desăvârșire, ceva în loc de “ca gândul” poate “cum gândul” oricum, a făcut piele de găină pe mine aproape că e chiar vibrația pe care o simți ascultând toaca felicitări! | |
| + Cântecul deșteptător-melancolic din toaca mănăstirii | Dragoș Vișan [21.Jul.23 12:21] |
| Au început păsările să împletească un strigat de prunc. Căt de mult deșteaptă Natură și lumea satului toaca! | |
| + “Clopotul cu glas divin“ | Zavalic Antonia-Luiza [21.Jul.23 16:36] |
| Superb poem, atingând sufletul până la cer. Fiecare cuvânt te înalță până ce gravitația încetează și sufletul tău respiră lumină pură. În frumusețea lecturii, Antonia. | |
| = Cizelare | Nincu Mircea [23.Jul.23 00:05] |
| Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri și încurajare! E un poem mai vechi căruia i-am cizelat forma păstrându-i mesajul. | |