| + Modelul începerii oricărui poem | Dragoș Vișan [20.Jul.23 18:39] |
| Poemul nedezis din principiu de ceea ce are mai scump: forța ce-i vine din actul literar. O jovialitate autoreferențială, în funcția de generator liric. Uite așa nu înaintăm: o luăm pe lângă de la-nceput, ac de picup pe-o placă stricată. Dar de folos pentru cei ce scriu și știu ce scriu. | |
| = așa grăiește cititorul din mine:) | Stanica Ilie Viorel [20.Jul.23 19:06] |
| “N-ai văzut lacrima salciei când soarele-o arde?” pentru a simți rima, am recitat cu voce la versul ăsta am zis cu vocea “pierde”, ochii și mintea îmi spuneau că “arde” “N-ai văzut lacrima salciei, sub soare o pierde” (așa îmi rezultă, sau ceva similar) “de la o poștă se vede că-i palid, nu prea musculos“—— nu prea musculos, mi-a stricat din imaginea plăcut interpretată, alături de acest dialog în care o parte e de partea substanței, o alta, de partea cuvintelor poate “deloc sinuos”, ceva mai cu substanță (să fie echilibru între substanță si cuvânt și în acest final de vers) văd că și la ultimul vers ai folosit acel tip de rimă (nu știu să o numesc tehnic), ca și la “arde” posibil să fie tehnic ok, dar mie mi-a stricat melodia altfel, o poezie plăcută rar am văzut pe aici astfel de poezii, cu versuri lungi, bine rimate și ritmate (cred că ieri am citit unul), dar și cu o temă/idee cap-coadă nu știu ce să zic, dacă despre cele două rime care îmi strică melodia ar fi, poate, doar un moft (moftul meu, plăcerea melodiei), despre “musculos” (înțelegându-l) parcă îmi rupe povestea, chiar dacă cuvântul este acoperit de substanță, ulterior fiind legat (ombilical) de sens prin perechea zmei/zmeoaice | |
| = și substanța are nevoie de cuvinte | Stanica Ilie Viorel [20.Jul.23 19:10] |
| exemplu: “o parte e de partea…” din opinia postată înțelegeți substanța, ignorați cuvintele:) | |
| + Poem psihologic | Emilian Lican [20.Jul.23 21:15] |
| Îmi place această psihologie rezultată din albastru! De culoarea asta nimeni nu se va plictisi niciodată... Foarte bine! :) | |
| = Dragoș, Ilie, Emilian, | Pasa [21.Jul.23 19:37] |
| Vă mulțumesc pentru semnele de lectură. Am rescris ultimele trei strofe. Nu cred că e mai bun textul, dar, oricum, mai corect prozodic. Inițial, voiam să îl scriu cu rimă, dar în vers liber. Poate ar fi fost mai bine. | |
| = zic că e mai bine așa | Stanica Ilie Viorel [21.Jul.23 22:22] |
| măcar nu l-ai luat peste picior:) de ce nu? este un poem interesant și văd că îi prinzi forma tot mai bine, mai reușit cred că este loc de mai bine de exemplu, “neînsemnatul” rupe recitarea, e un cuvânt atât de lung și “niciodată nu se va dezice” nu-mi dă pe recitare deloc spor! | |
| = Ilie, | Pasa [23.Jul.23 12:13] |
| Răspund tot prin versurile poemului: „Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități, poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”; „O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare, că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice, va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare, de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.” | |
| = e parte din substanță | Stanica Ilie Viorel [23.Jul.23 12:29] |
| replica ta, interesantă replica ta | |
| = m-am bâlbâit | Stanica Ilie Viorel [23.Jul.23 12:32] |
| am scris pe grabă comentariul mă întrerupsese ceva ai înțeles:) o replică bună | |