| = Foc și apă | Dragoș Vișan [19.Jul.23 00:34] |
| Apă și foc După ce sunt aranjate paralel, sunt prinse în cercuri, apoi sunt încălzite c-un foc pe interior și mereu udate să se lipească între ele. https://millesime.ro/butoaie-vin-transilvania-bois/ | |
| = păi din ce am văzut | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 00:34] |
| frunze uscate de porumb, de pe știuletele porumbului se băgau toamna între doage ca să se astupe distanțele dintre acestea, să nu curgă apa din ele, pusă acolo să se umfle lemnul am participat la așa ceva | |
| = ca discuție | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 00:46] |
| acolo unde erau în apropiere ape, se puneau butoaiele în locurile mai adânci și se lăsau să se umfle, caz în care între doage nu se mai punea ceva având în vedere că era câte o fântână ici, colo, apa era prețioasă, greu de cărat d’aia se găseau soluții de acest gen probabil, în unele zone se punea cânepă bătută, câlți, dar bunicul meu așa făcea, punea frunze de pe știuletele porumbului, ales cu grijă, din timp, pus sub șopru, la umbră | |
| = cu atenția cuvenită.... | Miclăuș Silvestru [19.Jul.23 00:47] |
| pt dl Dragoș: la butoaiele noi așa se procedează, este drpt ceea ce ne-ai propus, foc și apă... pt dl Viorel: a drege un butoi este o muncă ce necesită pricepere și „migală”... o fi adevărat că în anumite zone ale țării ori în alte șări prin lumea largă s*or folosi și „pănușii” de la știuleții porumbului. Există „ceva” mult mai potrivit... nu duc indiciul până în... ”rugul de mure”, că l-or culege repede... toți. Succes!!! | |
| = mai cred că | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 00:53] |
| am mai văzut și butoaie la care se folosea smoală, îmi imaginez că s-ar fi putut pune și amestec de făină, cenușă și apă, din acest amestec rezulta un fel de pastă (așa se făcea la alambic, de câte ori se arunca boască- resturile rămase în cazan după fierbere), aș gândi și la lut, dacă aveau în zonă pământ lutos cine știe ce altceva se mai punea prin diferite zone | |
| = uite, de exemplu | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 01:12] |
| în unele zone s-ar putea pune scoarță de copac dar, aș avea de făcut o precizare, se punea pentru a sta apa în ele, până se umfla lemnul, ceea ce nu presupune că se reparau nici un butoi pentru lichide nu se repară prin adăugarea unui element între doage (cel mult un compromis de moment), doagele se înlocuiesc cu unele noi | |
| = indiciu cu bucluc... | Miclăuș Silvestru [19.Jul.23 01:20] |
| tot ghicitoare, soliuția fiind valabilă... ambelor! Are-n vârf... un pămătuf, Iubitoare e de smârcuri, Nu-i porumb și nu-i nici stuf, N-are noduri... crește-n pâlcuri. Succes. Acum e simplu de ghicit. Sănătate tuturor. | |
| = primul | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 01:29] |
| răspuns, care îmi vine în minte, ar fi papura | |
| = papura | Stanica Ilie Viorel [19.Jul.23 01:31] |
| tulpina ei uscată și se feliază ca niște pene de lemn și e prietenă cu apa | |
| = da... | Miclăuș Silvestru [20.Jul.23 01:23] |
| dle Viorel, PAPURA este soluția desăvârșită ce-și găsea, pe vremuri, loc și între doagele butoaielor vechi ce trebuiau pregătite... di timp. Aluatul de care pomenești în comul de deasupra ai mei îl numeau, simplu: „cocă”. Spune-mi, te rog, ai dat de... Cepurile butoaielor bunicului?!!! Te felicit pt răspunsul dat; nu mă pot abține și mai pun o întrebare: găurelele rămase în urma carilor care „ronțăiau” din doagele butoaielor golite... cum erau „reparate”? La țară nu erau pretenții ca la oraș, să doagă nouă pt o găurică...!!! Mulțumesc mult și dlui DRagoș pt materialul oferit. La o arte din aceste procedee, săvârșite nu tocmai profesional, am fost martor ocular, ba chiar și „un fiu (nepot) complice”. Cu urarea spor în toate, vă las...! Numai bine. | |
| = doar pot bănui | Stanica Ilie Viorel [20.Jul.23 01:49] |
| găurile se umpleau cu ceară de albine, poate rășină, ori clei de pom (clei de prun) numai bine! | |
| = revenire... | Miclăuș Silvestru [21.Jul.23 00:25] |
| la răspunsul ghicitorii, PAPURĂ. Frunze de papură deshidratate se puneaua între doagele unui butoi din anii precedenți, dat pe mâna unuia dintre „meseriașii bătrâni ai satului” cu „specializarea dogărie”; se strângeau bine cercurile, apoi se umplea cu apă și era lăsat o perioaă (cca 2 săptămâni - o lună) la umflat. Să nu mă lungesc prea mult... răspunsul la întrebarea: găurelele rămase în urma carilor care „ronțăiau” din doagele butoaielor golite... cum erau „reparate”? Răspunsul dat de dta, dle Viorel, deși cuprinde 3 variante, nu o include pe cea practicată de bunicii mei. Propun încă o perioadă de cercetare, cu un indiciu pe care îl ofer... tot la fel de „ghionos”: Nu departe de Buzău, O comună - cea spinoasă - Îți oferă lemnul său Pentru doage... carioase. Posibil să-mi refuzi jocul. Nu-i nicio supărare... Răspunsul îl voi da eu. Numai bine, mereu succes” | |
| = din indiciu | Stanica Ilie Viorel [21.Jul.23 00:41] |
| ar rezulta că răspunsul este scoarță se umpleau găurile cu o scoarță anume? sau se făcea un chit din scoarță pisată și amestecată cu ceva? | |
| = nu ai ajuns... | Miclăuș Silvestru [21.Jul.23 00:48] |
| în comuna cu pricina... spinoasă. Te vei fi rătăcit?... pe la Scorțeni... pe lângă Bacău? Căutarea să fie în jud Buzău... cf cerințelor din indiciu, nu? Nu te obosi mult... de găsești, e bine, de nu... la fel de bine. Noapte bună! | |
| = este în Buzău | Stanica Ilie Viorel [21.Jul.23 01:01] |
| Scorțeanca cel puțin așa zice sursa acu’ văd că e sat, nu comună mai atent fiind, am dat de Boldu se băteau bolduri? | |
| = Bună dimineața, mai glumim! | Dragoș Vișan [21.Jul.23 06:11] |
| Nu bolduri. Ci... tocuri-cui de la pantofii domnișoarelor și doamnelor. Între doagele butoanelor. | |
| = Cătina | Dragoș Vișan [21.Jul.23 06:20] |
| Este Cătina. Nu Tisău, tot comună buzoiană. Cătina e țepoasă, pentru doage carioase. | |
| = Procedeu șmecher | Dragoș Vișan [21.Jul.23 06:27] |
| Dat fiind faptul că acest arbust, cătina este și un panaceu universal, bun pentru organismul mamiferelor, păsărilor, e bun și pentru lemnul doagelor, și pentru tratarea durerilor de cap, cu boabele puse la macerat cu miere în borcane. Cred că se face un fel de frânghie grosuță de 10 cm din fibrele cătinii și se freacă doagele cu ea înainte de a fi supuse tratamentului cu foc și udare (cu apă) concomitentă. Dogar mă fac acum! | |
| = pe vremuri... | Miclăuș Silvestru [22.Jul.23 00:52] |
| erau haturi, garduri și locuri accidentate (greu accesibile) cu această plantă nepretențioasă, și totuși, cum spune dl Dragoș, destul de prețioasă. Mare era durerea când vreun spin trecea prin încălțăminte (teniși) și intra adânc în talpă... Până să se fi trecut la fabricarea cuielor de lemn, mai ales la țară, se foloseau spinii de cătină pentru a înfunda găurelele făcute de cari în unele doage. Doagele capacelor erau (fixate) unite între ele cu dibluri de lemn ori chiar cuie de fier cărora li s-a tăiat floarea (pălăria, gămălia, capul, partea turtită...) ... Dacă ai obține diplomă de dogar, te-aș felicita... și pentru „Cred că se face un fel de frânghie grosuță de 10 cm din fibrele cătinii” - mi-ar prinde bine o fotografie cu o astfel de frângie... Glumesc mult... ca să trăiesc mult. Te felicit pt că ai trecut peste Mărăcineni și te-ai oprit exact la povârnișul din Cătina... deci, pentru răspunsul așteptat de mine. Mulțumesc mult. Pe dl Viorel l-am felicitat pt PAPURĂ, pe dta pentru CĂTINĂ. SĂ NE FIE MEREU BINE, TUTUROR. | |
| + Ace de cătină în găuri de cari, prin butoaie. De aici... "cătinel", să pui ac | Dragoș Vișan [22.Jul.23 06:58] |
| Acele cătinei! Am reținut. Felicitări și weekend plăcut. Ghicitoare și în memoria bunicului. Deosebit mai a fost neamul nostru românesc. Nu mai este ca înainte. | |