| = semn | Anisoara Iordache [07.Jul.23 18:36] |
| Un poem cu multă suferință chircită în spatele unei povești.O delicatețe și o emoție adâncă a unei iubiri de pe holul spitalului. Condimentate cu un strop de ironie și umor, versurile mi-au mers la inimă. Mulțumesc. | |
| = Anișoara, | ana sofian [07.Jul.23 19:45] |
| este îngăduită chiar și bucuria suferinței, pentru că ea unește sufletele. A face haz de necaz mi-a fost și mie și lui harap-Alb la îndemână! Mulțumesc de semn, anna. | |
| = Îmi place! | Emilian Lican [07.Jul.23 19:51] |
| Pot să și elaborez ... :) | |
| = Emilian, | ana sofian [07.Jul.23 19:54] |
| aștept completarea ... | |
| + Completare la Harap Cel Alb... :) | Emilian Lican [08.Jul.23 08:23] |
| Nu numai în povești Fătul Ăla Frumos coboară de pe Calul Înaripat-Mâncător de jar... Inițial gândul m-a dus la Petre, ăla Ispirescu, sau poate Inspirescul, care mi-a forțat memoria într-o Creangă de aia a lui Ion care mi-a lucit în gânduri atunci când textul dumneacoastră mi-a atras atenția, iar bucuria lecturării lui mă face să îi acord o steluță, nu pentru încurajare, doar pentru prețuirea sufletului autoarei care ne aduce aminte de copilărie... | |
| = oare de ce | ana sofian [08.Jul.23 08:54] |
| încurajarea nu ar avea loc? De fapt am supradimensionat ființa omenească ducând-o spre o dimensiune fantastică tocmai pentru a exacerba trăsăturile l care m-au atras: generozitatea,bunatatea, jovialitatea in fața unui destin care nu iartă. anna | |
| = Ana, ai dreptate! | Emilian Lican [08.Jul.23 10:41] |
| Încurajările celor care ne plac ne fac să nu devenim statui... :) Cu drag! | |