| = Wow! | Dragoș Vișan [21.Jun.23 00:37] |
| "Minciuna stă cu regele la masă", iată un titlu emblematic, protestatar, al unui pamflet de acum un veac, antimonarhist. Îmi place la nebunie acest discurs poetic, incisivitatea eului liric gata să se dueleze cu oamenii minciunii, ce se cred mai înțelepți decât alții și mai târziu regretă. Sunt trei typos, de îndreptat. Două în final: "îți cant", "nu mai stiu". Primul e "cconfunzi". Pesimist-sarcastic poem: "Târâșul e mersul cel din urmă". | |
| = păi da | Stanica Ilie Viorel [21.Jun.23 00:52] |
| că târâșul e mersul cel din urmă / că târâșul e zborul* cel din urmă pare a fi în directă legătură cu propunerea confuziei din versurile premergătoare îmi place chestia cu doi pe aceeași parte a balansoarului, dar zic că ar trebui dezvoltat, un pic în sensul temei aproape că doi pe aceeași parte merge, dacă se preferă o altă perspectivă (de ex. să stăm pe aceeași parte a balansoarului, îmbrățișați, legați de pământ, arătând cu degetul spre stele… ceva de genul, balansoarul este cel care arată spre stele, în acest caz) este o senzație care ne urmărește, această îngenunchere, nu știu dacă e vreme de resemnare, dar că suntem neputincioși, simt | |
| = Dragoș, | ana sofian [22.Jun.23 19:30] |
| minciuna a existat și va exista. Cândva, un studiu, mi-a arătat atâtea fețe pe care le poate lua, însă am constatat că durabilitatea ei diferă de la întâmplare la întâmplare. Am corectat, clar erau typo.Mulțumesc! anna | |
| = Viorel, | ana sofian [22.Jun.23 19:38] |
| uneori lupta e absurdă, e poate aceeași a broscuței surde...mulțumesc pentru semn anna | |