| = când ai | Maria Elena Chindea [16.Jun.23 02:02] |
| „minus două vorbe plus o lacrimă” - de fapt ai o lume întreagă. Subtilă, ocultată, experimentând alte forme de atingere cu eul tău, dar un univers fantast care te îmbogățește și te înalță atunci când dimensiunea aceasta îți pune piedică și te trezești cu nasu-n țărână! Și când trenul amintirii te lasă-n trecut lângă cineva care nu mai respiră timpul acesta, umbra se lasă în tine ca o povară. Te strivește, dincolo de cele 500 de cuvinte, dar te și hrănește cu o „otravă” dureros de dulce! Și o lacrimă, un surâs, un gest infim, pot scrie epopei pe inima noastră, cât să ne întregească o infinitate de poze. Și dacă umbra ne poate eroda, ne poate și salva de scrumire în corelație cu soarele, exterior sau interior! Mulțumesc de excursia printr-o amintire și împlinitoare și distructivă, un dulce-amar ispititor și complex! | |
| + Ne apropiem de Solstițiul de vară… | Ioan-Mircea Popovici [16.Jun.23 06:03] |
| Jumătatea vizibilă și cea invizibilă sunt inegale Jumătatea invizibilă fiind mult mai mare Aceeași regulă a jumătăților inegale guvernează și viața omului „...toate visele-s în alb și negru, dar când te trezești, povestea lor o vezi colorată...” Viața omului este o Poezie-vie. Cine are vocația bucuriei se bucură de ea așa cum este pentru că viața este un miracol de la începuturile ei, care, dacă stai bine și te gândești începutul începuturilor ajunge la Adam și Eva... “…faci 89 de pași și crezi că ai trecut dincolo, dar dincolo e lumea celor-fără-vise; să povestești, n-ai cui...” “…o poză face cât o mie de cuvinte… atunci mi-a trecut prin minte că o jumătate de poză face cât 500 de cuvine. nici mai mult, nici mai puțin. și dacă am jumătate din poză, trebuie doar să aflu cele 500 de cuvinte potrivite și gata, poza va fi întreagă. nu știam că aritmetica vieții are socotelile ei…” Ne apropiem de Solstițiul de vară… | |
| = Ioan Mircea | Stanica Ilie Viorel [16.Jun.23 12:09] |
| Mulțumesc pentru incursiune. cu respect. | |