| + 17 iunie 1985 | Stanica Ilie Viorel [11.Jun.23 22:21] |
| “Doar că durează prea puțin izvorul Acestei lumi mirifice din noi Și ne păzim cu teamă viitorul Ce-l știm oprit la ziua de apoi…“ și aș putea cita fiecare strofă un vers melodios, a bucuriei triste de a fi “Și totuși, o privire, spre-nserare Arunc acum, fugar, cu teamă, eu. Prefer să știu că soarele-i în zare, Că noaptea dominată-i de un zeu…” destinul, ca un firicel de vânt omul Mă înclin. | |
| = Mircea, | ana sofian [11.Jun.23 22:57] |
| trecerea noastră prin lume e o eternă căutare, un șir lung de probleme care se cer a fi rezolvate. Îmi place tonul, o alternare între optimism și acceptarea condiției noastre de muritori. Te-aș atenționa doar la două construcții care, pe mine, mă zgârie..."cromatice celeste", "trecu cu"semn de lectură, anna | |