| = Și încă o părere | George Pașa [14.May.23 15:33] |
| M-a impresionat textul, mai ales acolo unde vorbești despre mamă. Nu mai contează dacă e poezie sau nu. Las la o parte impresiile de la început despre film, mai mult niște note de jurnal, și mă opresc la reflecții. Acolo, aș fi dorit ca și ultimele trei strofe, de un dureros realism, să intre în nota celor dinainte, ca să fie cu adevărat poezie. Nu-ți mai tot zice nepoet, că îți pierzi încrederea în tine. Așa făceam și eu, când aveam săptămâni sau chiar luni când nu scriam nimic. Apoi, când îmi spuneam că nu voi mai scrie un vers, muza, de-a focului sau de-a dorului, venea. Nu contează că scrii epic sau liric, ci să fie literatură. În concluzie, poezia o văd în primele șapte strofe din „reflecții”, cu mandamentul că rândurile sensibile care urmează ar putea deveni pe măsura celor dinainte. Revino pe texte, fiindcă, după cum știi, nu contează cantitatea, ci calitatea (nu numai în literatură). | |
| = Erată | George Pașa [14.May.23 15:46] |
| „amendamentul” am vrut să zic. | |
| = George, mi-am amintit iarăși de vorbele Eugeniei Raiter, "nașă-mea"!!! | Dragoș Vișan [14.May.23 16:07] |
| Eu niciodată nu renunț. Odată jurasem, când eram în Pipera bolnav mediu de Delta Covid19 prin octombrie 2021 că nu voi mai scrie texte în versuri un an întreg. Apoi m-am răzgândit. Cum? Simplu! Mi-am jurat să scriu toată viața Nepoezie și să nu public nici măcar în vreo revistă literară, ori antologie, să-i dau satisfacție deplină în acest mod Eugeniei Raităr, ce nu se sinchisise prin 2011 să-mi telefoneze in preajma luării doctoratului in Poezie, a nunții, a botezării fiicei mele și a a accidentului groaznic suferit de maică-mea și să-mi spună ca un ultimatum, prietenește: nu ești bun de poet, Dragoș, ești bun că eseist și critic, nu mai trimite la Agonia poezie, poeme. Deșteaptă și admiratoare femeie. La Pipera am găsit după un deceniu soluția. Eugenia m-a făcut nepoet. Ei trebuie să îi mulțumesc toată viața că am dat-o pe Nepoezie. Am schimbat totul. Admir la alții Poezia poezie. Dar eu scriu doar Nepoezie. Eugenia e nașă-mea, inițierea mea in Nepoezie fiind anticipată voluntar sau involuntar de ea. De aceea nici nu mai public nimic. Omul din mine nu e deloc poet. Dar nu poate să nu zică nimic, să nu lase niciun vers în viață. | |