| + oamenii ar trebui să primească bucuria vieții, nu coșmarul ei | Stanica Ilie Viorel [28.Apr.23 23:10] |
| e ruga pornită din revoltă, din prea multă îngrijorare, din prea multă tristețe și prea multă suferință. și totuși omul acesta nu condamnă, ci roagă. ăsta este destinul umilinței născute din iubire. ce poate fi mai profund decât această iertare și împăcare și această rugă? tot coșmarul este, dar se leapădă omul de acesta făcând să pară ireal. pentru că acolo este motivul pentru care luptă, pentru care trebuie să fie treaz: copilul său. multă jale pentru un om respect pentru că nu este supus îndoielii ofer o îmbrățișare, sinceră, momentului. | |
| = pământ mușcat | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 01:51] |
| Domnule Ilie, Vă mulțumesc nespus pentru lumina pe care ați aprins-o. Apreciez nespus. Cuvintele pot salva: o rugăciune, un gând bun se duce cu viteza luminii la cei ce au nevoie. Uneori simt această lume ca un Titanic, se scufundă iar eu nu pot decât să scriu, că altceva mai bun nu știu să fac. | |
| + Zavalic | Leonard Ancuta [29.Apr.23 03:02] |
| Nu stiu ce sa zic. Ai o srmsibilitate ca m ar pune pe gânduri , pe drumuri, parca imi vine sa pacatuiesc. La ce scrii, desi stii ca nu sr cuvinr, as zice multe. Te indragesc de la distanta si las aici o lumina. | |
| + tandrețe, iubire, | Ottilia Ardeleanu [29.Apr.23 08:46] |
| credință, îngrijorare, totul din adâncul sufletului pentru o viață care să nu mai fie răstignită, ci liniștea ei să se pogoare asupra tuturor! un ton de blândețe, o rugă abia șoptită lasă aici o poezie aparte! | |
| = ploaia de lumină | Zavalic Antonia-Luiza [30.Apr.23 17:16] |
| Leonard, Ottilia Vă mulțumesc până la stele pentru ploaia de lumină. (Mai sus am scris “aștept ploaia de lumină”, am cerut și mi s-a dat). Cu imensă gratitudine, Antonia | |