| + De la mine de după nori o steluță... | Emilian Lican [28.Apr.23 12:31] |
| Așa este nemuritorii și-au ocupat locurile... Oare chiar îi ajută cu ceva? Unul nu a venit înapoi să povestească cât de frumos este acolo în nemurire. Am lecturat cu plăcere! | |
| = Emilian | Stanica Ilie Viorel [28.Apr.23 12:37] |
| am eu o cunoștință, bișnițar cu SRL, pentru steluța oferită, îți pun o vorbă bună:) PS- stocul este limitat. Primul venit, primul servit. Nu fiți zgârciți! Puneți steluța pentru eternitate. | |
| + dar e al pământului ... | Maria Mitea [28.Apr.23 15:36] |
| Ilie, ai zis pământ rece ... pentru mine pământul e gras, văd de prisos rece, poate în mom când l-ai scris, așa a fost starea ... ...”și dacă nu moare vreunul… ” bună întrebarea ... (nu asta vrea știința, - noua religie) să nu mai muirm, :) | |
| = Aș | Liviu-Ioan Muresan [28.Apr.23 16:15] |
| renunța la primul vers, sau la ”proaste”. Aș lăsa poemul să înceapă de la ”vine”. Părere personală. | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [28.Apr.23 18:33] |
| îl las rece până prinde bujori în obrăjori mulțam pentru steluță am promis, deci, pun o vorbă bună și pentru tine. să prinzi loc în eternitate. | |
| = Liviu | Stanica Ilie Viorel [28.Apr.23 18:41] |
| da’ tu ai chef de gâlceavă!? da’ ce ai tu cu tălpile mele? și nici n-ai dat steluță! că parcă de la tine dai. no, apăi nici nu îți fac rost de bilet… *** e o variantă bună interpretarea ta. ar fi de luat în considerare. deocamdată o las pe tălpi, pentru că de acolo mi-a pornit ideea- tălpile goale pe pământul rece, ar spune ele ceva, da’s proaste. apoi mi-am zis: nu! tălpile nu-s proaste! că d’aia e vorba aia: - revino cu tălpile pe pământ. și dacă nu-s proaste, ia să o zic la toată lumea. da’ dă nu crezi, după paranteza asta că mi-a trecut necazu’ pe tine | |
| + o eternitate | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 02:08] |
| Un poem adânc. Merge până în adâncurile ființei. Mă duce cu gândul la vorbele poetului Horatius: “Non omnis moriar”. La urma urmei, suntem nemuritori sau cel puțin lumina din noi este. Important e să strângem cât de multă lumină putem (pe acest pământ) și când ni se oferă ocazia să o dăm mai departe. Așa văd eu comunitatea ideală, inclusiv cea poetică. Lumină din lumină, lumină pentru lumină. | |
| + Si de l mind | Leonard Ancuta [29.Apr.23 02:56] |
| Pentru ca imi place. Prima strofa e geniala. Mi a murit laptop, stau pe telefon, dar nu pot sa nu remarc acest poem . Cu gandul pamantului m ai cucerit ? | |
| + Tego, | Ottilia Ardeleanu [29.Apr.23 09:03] |
| nu cumva ți-ai pus tălpile pe care le-am pierdut eu?! Glumesc. Aici este poezie curată! Pornind de la titlu, care este cuceritor, și până la talpa acesteia și aș zice până la talpa oricărui adam muritor de rând! | |
| = Antonia, Ottilia, Leo… și mai este loc, nu ezitați | Stanica Ilie Viorel [29.Apr.23 12:29] |
| vorbesc cu omu’ meu să mai caute ceva bilete, că-s căutate un loc aveți în eternitate (de nu mai sunt bilete, scrieți o carte) vibrați, vibrați… ăsta-i secretul! mulțam. | |
| + Trist, euristic pentru cititori | Dragoș Vișan [29.Apr.23 13:40] |
| Bun poem. E pe tema neeternității și a morții ca timp probabil, pe care tălpile goale l-ar simți. Cititorul e lăsat ori condus de eul poetic să gândească și altele, printre rândurile textualității ultime: urmele noastre se depun undeva cândva. | |
| = Dragoș | Stanica Ilie Viorel [29.Apr.23 14:03] |
| pun vorbă să se deschidă porțile alea mari loc și pentru tine și uite cum, încet, eternitatea devine o stare de spirit. încă un pas și îi vom controla spațiul măcar și așa, ca atunci când încercăm, cu talpa, gheața, să știm dacă se rupe ori ba ți-am pus și ție o vorbă bună, mai sunt câteva bilete | |
| = Uau | Dragoș Vișan [29.Apr.23 14:11] |
| Uau, mersi. Nu vreau la casete, în urne, ca în Spania. Vreau la comună. În Groapă! Executat de ocupații cât mai multe. În groapa cu lei, ca Daniel! | |
| + părere | Liviu Nanu [29.Apr.23 14:27] |
| Citit, plăcut. Totuși, al doilea vers l-aș vedea altfel. | |
| = Liviu | Stanica Ilie Viorel [29.Apr.23 14:44] |
| cu varianta versului pe care o simți alături îți pun o vorbă bună, dar (că mereu e un dar) în bagaj nu mai e loc și pentru regrete rămâne între noi eternitatea mi-a șoptit, pentru cei în care emoția e vie, găsește loc | |
| = Părere | George Pașa [29.Apr.23 17:16] |
| Poate că tot ce s-a spus aici s-ar reduce la „vânare de vânt”. Nu noi alegem eternitatea, ci ea ne alege pe noi. Dacă ne alege, desigur. Avea dreptate Shakespeare: „Mult zgomot pentru nimic.” | |
| = George | Stanica Ilie Viorel [29.Apr.23 17:46] |
| și tu cauți gâlceavă? să știi că aveam bilete și din partea organizatorului deci, puteai primi unul pe care ar fi scris eternitatea numele tău da’ eu nu mai pun vorbă bună pentru tine că mă încurcași cu Sakespeare care, stă la lojă. | |
| = suntem picături | Maria Elena Chindea [30.Apr.23 00:45] |
| în care se zbate oceanul să se elibereze! Îmi plăcură tare tălpile tale, îmi amintiră de Socrate cu al său celebru „știu că nu știu nimic” spus în timp ce ronțăia boabele de năut ale nemuririi! :) Nu-s cârcotașă, da crez că suntem eternitatea însăși și toată goana este să ne vedem propria identitate! Măcar ca fii ai eternității să strigăm într-un final: esteeee! Principiul e sfânt (ni lo zâs și Iisus prin nenumărate pilde acu vreo 2000 de anișori): ce naște din pisică șoareci mănâncă! Goana e să cunoaștem „pisica” ca să ne conștientizăm natura! Fabulos poem - aș da și eu steluță da n-am în raniță bastonul de mareșal! :) Mai e vreun belet șî pentru mine? | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [30.Apr.23 00:54] |
| conform propriei tale teorii ești eternitatea dacă se dovedește contrariul, nu pot să îți dau bilet fără steluță dar știu cum facem, te iau clandestin, cu mine, te ascund în bagajel- până trecem puntea, te prefaci într-o poezioară- o singură condiție se impune ca planul să fie perfect: să fac și eu rost de un bilet. mulțumesc pentru cuvinte și aprecieri | |