| = am citit și… | Stanica Ilie Viorel [27.Apr.23 22:09] |
| multă filozofie, puțină poezie textul îl primesc cam astfel: eu și tu la tv, eu realizatorul, tu invitatul eu întreb: și, ce spuneți domnule Ancuța, despre genul poeziei din zilele noastre, comparativ cu ce se scria în trecut? și hai să încercăm o comparație între prezent și antichitate. și tu spui:… exact ce ai spus în text. eu mă uit pe un monitor și zic: emisiunea este interactivă. un telespectator întreabă… tu răspunzi, făcând trimitere la unul (din vremurile noastre), la altul (din vremuri trecute), filtrezi, oferi nuanțele propriilor zbateri, delimitezi, asumi, rupi prezentul cu provocările sale de un romantism al vremurilor trecute… da e de citit textul tău. îl voi reciti. acu’ m-a întrerupt domesticul (la propriu):- X vrea să cumpere o mașină, să o cumpere pe persoană juridică sau pe persoană fizică? mă uit lung la ce scriam și înjur în gând. tac. deci, voi reciti spor! | |
| = te inseli, aici e poezie | Leonard Ancuta [27.Apr.23 22:18] |
| si crede-ma, filosofie aproape ioc, doar mici trimiteri, cum ii sta bine autorului. daca spuneai ca prea multa metafora, poate ziceam ca da. dar iarasi asa ii sta bine poeziei. altfel, astept sa recitesti. sunt convins ca, in ciuda tuturor certurilor de pe site, pe acest site unde e deja mai multa raca decat poezi, textul meu merita citit nu de filosofi, ci de cei care vor poezie. | |
| = ce mai observ, agoniaa devenit site de barfa | Leonard Ancuta [27.Apr.23 22:21] |
| nu se mai citeste textul, se citesc doar comentariile. mai bine de jumatate dintre comentarii sunt off topic, sunt meciuri, contrati, nu intrari pe text. e un meci pe faulturi, nu pe goluri. | |
| = însemnare | Dolcu Emilia [28.Apr.23 08:29] |
| Din “subterana” de la etajul trei se pot face însemnări de neuitat. Un poem adevărat, peste care nu se poate trece. | |
| + “somnul nu ține niciodată cu visătorul“ | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 00:03] |
| Leonard, Viața ta este poezie. Felul în care scrii, zău, nu cred că ești din lumea asta. Lași în fiecare poem (ce-l scrii) lumină din lumina ta, este un mister cum încă nu te-ai epuizat, deci clar ești un miracol în carne și oase, Dumnezeu ține cu tine și te ține puternic. Eu cred că ți-a dat mulți talanți, tu i-ai pus pe toți în poezie și de aceea nu va ieși nimic (material) din ei, dar într-o zi toată această lumină va exploda ca o supernovă dând naștere la alte lumi în care toți vom fi nemuritori. Îți doresc numai bine, să fii înconjurat de tot ce poate fi mai frumos care să-ți bucure inima Cu cele mai bune gânduri, Antonia | |
| = Nici poezia nu ține niciodată cu poetul | Zavalic Antonia-Luiza [29.Apr.23 00:18] |
| Poetul este un sculptor de invizibil, într-o lume materială mediocră nu va avea niciodată loc, eu una aș face dacă mi-ar sta în putință o planetă doar pentru artiști, dar am totuși încredere în Dumnezeu că ne-a pus pe toți grămadă la un loc cu un raționament ce depășește înțelegerea noastră limitată. | |
| = Mulțumesc | Leonard Ancuta [29.Apr.23 03:04] |
| Mai am o suta de poezii apoi mor. Mulțumesc mult . | |
| + poemul | Ottilia Ardeleanu [29.Apr.23 08:43] |
| este impresionant în primul rând pentru că se ridică la nivel macroscopic, universal, interstelar aș zice, tocmai pornind de la o subterană... e un tragism aici care emoționează adânc și fiecare personaj amintit este un reper, o mică planetă, să presupunem, în universul acesta nemărginit, de la care poetul Leonard Ancuța își (în)scrie propria diversitale metaforică a gândirii și trăirilor sale. un poem ingenios. recomandabil! | |
| + Monștrii cei mai autentici | Dragoș Vișan [29.Apr.23 11:06] |
| Monștrii poetici ai lui Mircea Cărtărescu sunt mici ținci, versuri iluzorii față de acest discurs, față de această poetică underground care sună și muzical, ca un hit muzical. "Monștrii din spațiu" sau mai degrabă daimonul platonic autentic îl inspiră pe Leonard Ancuța | |