| = stiu ca poate parea rautacios | Leonard Ancuta [10.Apr.23 06:21] |
| dar cum crezi ca se poate potrivi titlul in engleza cu textul tau? ma refer la cireș nenascut, la pîntec - oare cum e în engleza? - apoi rîvnă, e și asta bun de tradus, apoi la final a rîndui - cum s-ar spune ori suntem moderni, ori nu mai suntem. ar mai fi, dar e prea de dimineața. no offence. | |
| + Greu de sensuri natale, genezice, materne și tanatice despre increat | Irinel Georgescu [10.Apr.23 06:55] |
| Aceasta este și povestea fiecărui suflet, nu doar feminin, ci și masculin, înainte de-a se arăta în carne și oase, cu trup de nou-născut. Ea-eul poetic din uter se închipuia "călătoare" în viitoarea "lume ferecată cu păsări", ca soarele închis de la Răsărit către Apus. Foarte revelatoare această perspectivă dinăuntru spre dinafară. Parcă ne aduce aminte și de o așteptare printre cei de jos a luminii adevărate. Compararea dublă a invizibilității carnale a fătului cu izvorul având apă neagră, cu noua tulpină de cireș prezentă doar ca germene în sâmburele roditor din pământ ne duce imediat cu gândul la un act creator matern extins, iar efectul stilistic este de milioane. | |
| = În completare... | Irinel Georgescu [10.Apr.23 06:58] |
| În strofa a doua nu se face vizibil legătura la mijloc între microcosmosul incipient uman ("un cosmos rotund și iubitor"), în care și gerunziul "locuind" ar putea să fie eliminat cu succes, și evocarea mamei: "se făcea că mama era plină de râvnă...", deși legătură totuși există, pentru că urmează: "și mica inimă vie tremura la gândul" morții din pântece. Finalul este dilematic, dacă pot zice așa. Ce se întâmplă cu fătul nenăscut? Poate căpăta prin așteptarea vreunei alte nașteri pe pământ o liniștire în zbaterea sa de mică pasăre ce simte ca necesar zborul, dar i se frânge mereu. Dar nu capătă. Rămâne așa, indecis, într-un loc de cotitură a drumului "călătoarei", între două lumi. | |
| + "De mică am lustruit frumusețe"- | Ottilia Ardeleanu [10.Apr.23 12:54] |
| uite o sintagmă care m-a atras. Poemul tău este pur, în afara eneglezismelor care strică atmosfera de plenitudine, îi dau dreptate lui Leo, lasă limbajul românesc să triumfe! dar, chiar și cu aceste inserții care îndepărtează cumva, spun că poemul atinge sufletește, așa încât, las o mică apreciere. | |
| + Cireș nenăscut | Zavalic Antonia-Luiza [10.Apr.23 14:50] |
| Sunt onorată de trecerea tuturor domniilor voastre pe tărâmul poemului meu. Aceasta a fost principala bucurie a dimineții mele. Leonard, mulțumesc mult pentru feedback, nu sțiu cum dar în mine pot coexista aceste contraste (ce pot stârni reacții): noul și vechiul, modernul și tradiționalul; sunt foarte rezistentă la schimbare dar câteodată o îmbrățișez fără urme de second thoughts. Toată viața am fost așa, poate nu mă pot vindeca în întregime și scriu așa cum sunt, ca un mic copăcel altoit (experimental) cu te miri ce, încă mă caut, dar mă bucur că prin poezie mă regăsesc. Irinel, mulțumesc pentru izvorul de lumină pe care l-ai așezat aici întru biruința cuvântului. Otilia, mulțumesc mult pentru sfatul încărcat cu lumină (în ciuda neajunsurilor, imperfecțiunilor pe care le-ai găsit în textul meu). Cu infinită gratitudine, Antonia. | |
| = Stea în plus (eroare) | Zavalic Antonia-Luiza [10.Apr.23 14:54] |
| Rog editorul să-mi scoată steaua pe care am luminat-o din eroare la textul meu. Nu știu cum s-a aprins butonul (galben), îmi cer scuze, e prima dată când îmi ofer recompensă (neintenționată) :)) | |
| + sakura | Gabriel Nicolae Mihăilă [10.Apr.23 15:00] |
| Un text sensibil care mă duce cu gândul la obiceiul de a privi florile de cireș japonez (hanami). Concluzia adusă de finalul textului este una de impact, foarte adevărată și este construită pe un schelet metaforic de excepție. Se simte mâna ta! Este o bucurie să te citesc. Gânduri bune și steluță! | |
| = Antonia și în atenția celor care folosesc englezisme | Leonard Ancuta [10.Apr.23 16:27] |
| a se vedea că o fac și eu, nu mai departe de cel mai recent txt postat. uneori sunt expresii, sau anumite replici, care își pierd farmecul, dar nu trebuie facut abuz. îi spuneam recent cuiva cum ar fi, dacă scrii în engleza, să mai pui din cînd în cînd ceva cuvinte românești, oare cum le vede cititorul de limbă engleză, ce înțelege el? | |
| = O invitaţie la reflecţie şi interpretare sau... un concept metafizic? | Mondea Adrian [10.Apr.23 23:13] |
| Am să mă opresc la cuvântul smuls şi cireşul nenăscut, cosmosul rotund şi lumea ferecată ca elemente de context/contrast şi asonanţă. Desigur ideea de „închidere”, duplicitarul cerc (rotund | |
| = revin cu un mesaj complet - probabil o defectiune tehnica | Mondea Adrian [11.Apr.23 10:03] |
| O invitaţie la reflecţie şi interpretare sau... un concept metafizic? Am să mă opresc la cuvântul smuls şi cireşul nenăscut, cosmosul rotund şi lumea ferecată ca elemente de context/contrast şi asonanţă. Desigur ideea de „închidere”, duplicitarul cerc (rotund), zborul ca o singură posibilitate într-o evadare de sens, viziunea asupra cuvântului ca fiind o entitate vie, efemeritatea vieţii şi destinul care nu poate fi distrus şi uitat (aş zice chiar reţinut), relaţia inversată dintre mamă şi copil, fragilitate şi conţinut, toate aceste pot surclasa vizual paradoxul unui laitmotiv ca un orizont intrinsec de valori (autentice valori) chiar dacă aş ţine cont şi de câteva elemente de intertextualitate (mă refer la melodia The Final Countdown şi la conceptul de „cameră de gardă a îngerilor”. Şi astfel gândul meu pleacă spre Nichita Danilov. Omul nu poate fi închis într-un concept metafizic, „executând undeva suspendat în eter dansul lui Shiva. Lecturat cu plăcere | |