| = Avem îndatoriri. Rugăciunea întâi să vină din inimă, acasă, oriunde! | Irinel Georgescu [01.Apr.23 20:28] |
| Dumnezeu "ține" toate păcatele omenirii, de la începuturile păcătuirii umane în niște registre bine puse în niște rafturi. Păcatul lui Cain, uciderea lui Abel, cauzată de invidie și mândrie, stau într-un raft, pe care îl mai cotrobăie și alți oameni. Păcatul lui Iuda, trădarea lui Isus, la care se adaugă tot mândria, neîmprietenirea cu ceilalți apostoli, împietrirea inimii, pesimismul iremediabil, sinuciderea de bunăvoie, lucidă. Etc. Poemul tău, Ottilia, este despre credință și dragoste. Despre noi și Dumnezeu. Felicitări! | |
| = Mulțumesc mult, Irinel, | Ottilia Ardeleanu [01.Apr.23 21:12] |
| pentru comentariul elaborat. Da, credință înseamnă oriunde, oricum, oricând, nu doar afișarea unei mine de creștin. Să fim oameni! Deloc ușor, dar nu imposibil! | |
| = citit | Stanica Ilie Viorel [01.Apr.23 22:31] |
| păcatul pe o suprafață plană ar fi interpretarea unui Dumnezeu care se joacă cu brazdele din noi, replică a Sa, în spiralele sale, pe fiecare privindu-l alt lut, uscat, fiecare cu crăpăturile sale. și dă un strop de ploaie și iartă și ne umple fiecare crăpătură | |
| = Mulțumesc, Tego, | Ottilia Ardeleanu [02.Apr.23 10:34] |
| pentru frumosul, poeticul comentariu. | |
| + Poem despre o altă raportare umană, deseori uitată de mulți în prezent | Irinel Georgescu [02.Apr.23 10:51] |
| Am citit și a treia oară poemul. Are două părți: una despre ceilalți, "dar ce știu eu la ce se roagă fiecare" (spre ce, pentru ce insistă în rugăciune), iar a doua despre raportul intim, de ordin personal cu divinitatea: "mă rog, Ție, Doamne, ține lumea bine,| ca să-mi fie și mie". Cei morți sunt în grija Sa, la noi, cei vii a rămas problema de dezlegat. | |
| = Bucuroasă și | Ottilia Ardeleanu [02.Apr.23 11:01] |
| onorată, Irinel! | |
| = știu că biserica | Maria Elena Chindea [03.Apr.23 01:09] |
| are un egregor foarte puternic, și că probabil îi ajută pe cei cu o mai slabă credință, dar dacă puterea crezurilor tale nu izvorăște din tine, categoric nu-ți va folosi la nimic că te înalță un câmp energetic pentru câteva momente. Dacă zborul nu e condiția ta de a respira, gura ta va fi tot umplută cu pământ! Altarul din inima ta este singurul în care Dumnezeu intră, locația unde se află trupul tău fizic nu are importanță! Nu pot decât să remarc,Ottilia, vibrația autentică a atingerilor tale cu Dumnezeu! | |
| = mulțumesc mult, | Ottilia Ardeleanu [03.Apr.23 08:41] |
| și aici, dragă Maria, pentru apropierea din cuvinte. | |