| + părere | Claudiu Tosa [28.Aug.22 18:19] |
| Un text care ar fi total nedrept sa treacă neobservat. Mărturisesc că titlul mi-a creat câteva prejudecăți, motiv pentru care efectul lecturii a fost și mai puternic. Ai câteva imagini foarte reușite, dar mai ales, spre diferență de alte texte de ale tale, menții constant o atmosferă poetică, fără să există părți care s-ar potrivi mai degrabă unei postări cu caracter personal. E un poem scris dintr-o bucată, așa ca o lovitură de katană (am simțit una mai demult pe propria piele). Poate că unul din lucrurile care-mi place cel mai mult, e faptul că reușești să folosești cuvinte aparent uzuale în ceea ce unii numesc „poezia de consum”, dar totuși, contextual sunt alese perfect (intimitate, melancolie, gingășie, riduri, înnourat, etc). Motiv pentru care creezi niște imagini autentice, firești. | |
| = Claudiu | Maria Mitea [29.Aug.22 04:31] |
| Sincer nu m-am așteptat să sfârșesc prin a culege panseluțe, sorry, steluțe:) l-am scris la joacă mai mult, așa cum ai menționat ”dintr-o bucată”, dintr-o mică respirație, nu știu cum se întâmlă dar observ că atunci când e joacă atmosfera poetică se așterne de la sine, (Sunt curioasă) de ce titlul, Wabi-sabi, ți-a creat prejudecăți? :) Mari mulțumiri pentru steluță și comentariu detaliat, micile specificări!! | |
| + Nepermanența | Victor Țarină [29.Aug.22 12:21] |
| Cred ca ai obtinut Permmanenta tocmai cantand frumusetea defectuoasa, nepermanenta specifica culturii orientale, care ti se potriveste si cand jonglezi cu ea in joaca (Si este aici, chiar daca este evocata singuratatea, o implinire, tezaurul japonez, realizata de suprapunerea celor doua principii, feminin si mascaulin-, tot specific oriental)/Asteapta sa crape ca un obraz lovit de o sabie/ frumos spus. Totul are un ton cat se poate de firesc totusi, cum spune Claudiu.Sa te mai joci in felul asta! | |
| = Victor Țarină | Maria Mitea [31.Aug.22 13:41] |
| Adevărat, am îndrăznit să mă joc puțin cu cele două principii. Wabi-sabi nu se găsește într-un moment de perfecțiune, de înflorire ci într-un moment de început sau de diminuare. ”gustăm din ce nu se vede” chiar dacă aparența fizică se schimbă cu trecerea timpului starea sufletească (wabi-sabi/ sufletul) în interior rămâne aceiași, chiar dinpotrivă, se ridică, aduce viața, lucrurile la un alt rang de apreciere (kintsukuroi, arta de a eleva lucrurile la un nivel nou de apreciere prin a le îngriji indiferent de încercări, schinbări... ) Victor, mulțumesc mult de trecere și steluță! Sincer m-am bucurat mult, ca un copil :). Încep să-mi dau seama că da, poezia vine din joaca cu emoția, atunci vine ușor și se primește mai bine. Când mă strădui prea mult se simte, poezia devine mentală, se schimbă complet perspectiva. Învâț :) O zi bună cu mult spor! Maria, | |