| + Olt 243 | emilian valeriu pal [22.Aug.22 18:17] |
| Un fragment cu care am rezonat. Poate din cauză că mulți dintre noi au avut o zi de miercuri un care fugeau în camera lor. Poate pentru că narativul curge liniștit, decantat de furia copilului de odinioară. Știu că pe astfel de teme se pot scrie zeci de cărți, dar textul ăsta îmi pare o peliculă alb-negru, arsă pe alocuri, vizionată in minte de sute de ori și de fiecare dată cu detalii noi sau reinterpretate. | |
| = Corect | Sorin Stoica [22.Aug.22 18:26] |
| Da, așa este: un subiect recurent. | |
| + despre cum | Ottilia Ardeleanu [23.Aug.22 11:50] |
| ceva frumos se poate transforma în ceva urât și îți vine să crezi că frumosul aproape că nu există. da, dureros, dar foarte frumos exprimat în cuvinte! | |
| + l-am citit de pe telefon | Claudiu Tosa [24.Aug.22 00:20] |
| în timp ce mâncam o supă fierbinte. Mi-a plăcut foarte mult. Este autentic, frust și mai ales reușește să creeze o atmosferă naturală cu imagini care se leagă într-un mod firesc, reușind să redea o amintire într-o manieră cât se poate de reală. Textul l-am citit datorită stelei lui Emilian și nu am apucat să îi văd titlul, motiv pentru care direcția în care a virat aproape de jumătate m-a surprins, efectul fiind și mai tare. Ăsta e și motivul pentru care eu personal aș schimba titlul în ceva care nu anunță despre ce e vorba și nici nu dă vreun indiciu. Emilian are dreptate, e o temă despre care se poate scrie la infinit dar textul ăsta are ceva special. Recunosc că am rezonat și din alte motive. În decembrie anul trecut ascultam des genericul de la Telecinemateca, This is my song, și stăteam foarte des cu ochii pe înregistrarea asta cu Celibidache, un om genial (o bucată care cu mult timp în urmă mi-ar fi pus răbdarea la încercare): https://www.youtube.com/watch?v=gy5Ve3338-E | |
| = Feedback constructiv | Sorin Stoica [24.Aug.22 08:54] |
| Mulțumesc pentru aprecieri. Aleg mai mereu titluri cvasi-comice ca o supapă de refulare a tristeții ori melancoliei din povești. Îmi place contrabalansarea asta. | |
| = sincer, | Ștefan Petrea [24.Aug.22 12:54] |
| deşi m-am obişnuit, iar regret că nu pot da steluţă... Empatizez atât de mult cu textul acesta încât mă-ntreb de-n toate familiile s-au petrecut astfel de drame, cu demoni de astfel de taţi mirosind a alcool şi a altă femeie în parfumul de ceai cu mama al Telecinematecii... Felicitări, prietene drag şi aducător de memento! | |
| = Și totuși nu e fidel adevărului. | Sorin Stoica [24.Aug.22 14:42] |
| Mărturisesc că povestea nu e fidelă întâmplărilor din viața mea de copil. Mulțumesc pentru apreciere. | |
| = domnule Stoica, | Ștefan Petrea [24.Aug.22 15:00] |
| ce pot să zic decât că mă simt înşelat... Mi-am pus sufletul pe tavă în faţa unei realităţi iluzorii... Puţină decenţă, amice, de vorbeşti despre alţii...! | |
| = Multă vreme, adolescent fiind, miercurea era ziua mea favorită. | Maria Mitea [24.Aug.22 15:23] |
| M-am avântat și eu la această scriere, apoi am citit com ... cam derutat cititorul, deși scrisă cu pricepere și chibzuință povestea, sincer puțin dezamăgită, :( dar nu e bai, poate data viitoare când scrii despre istorii altora vii cu referințe ... MUlt spor la scirs! | |
| = Fb versus poezie.ro | emilian valeriu pal [24.Aug.22 15:47] |
| Dacă un comentariu e de ajuns să scadă valoarea unui text sau să o crească, aș propune buton de like sau inimioare la fiecare text, iar comentariile să fie prioritare, ca să știe omul dacă citește sau nu mai departe textul. | |
| = nu e neapărat vorba despre com, ci | Maria Mitea [24.Aug.22 16:04] |
| despre a nu confunda adevărul cu ”șmechereala”, (trickster-ismul) în scris e bine să fie evitat dacă se poate, ... nu ne putem aduna laude folosind povestea altcuiva pusă la persoana întâia ... | |
| = să nu fiu înțeleasă greșit | Maria Mitea [24.Aug.22 16:09] |
| calitatea și priceperea de a scrie a scriitorului Sorin Stoica este de necontestat, dar nu despre asta e vorba ... | |
| = Cu atât mai valoros cu cât | Daniela Luminita Teleoaca [24.Aug.22 16:59] |
| ...neexperimentand personal, a reușit să redea excepțional de verosimil! (Cred că li se întâmplă și altora: asta este arta = literatura!) Deci,zic sa facem diferența între adevăr și verosimil! De fapt, lucrurile sunt mai complicate. Text la fel de bun ca multe altele semnate de SS! | |
| = Maria | Claudiu Tosa [24.Aug.22 20:40] |
| Dar atunci despre ce e vorba? | |
| = Claudiu, e vorba despre adevărul brut, | Maria Mitea [25.Aug.22 04:14] |
| asta îl face pe scriitor scriitor ... Fără îndoială autorul știe să spună o poveste: intresant, convingător, artistic, bine articulat cu o ușoară notă de excitement la început, nostalgie, tristețe, durere, dezamăgire la sfârșit. Tehnică, still. Totul e perfect. O poveste care rezonează cu o țară întreagă dar care devine poveste din momnetul în care autorul are curajul să scoată la lumină trăiri adânci, să aducă o notă de adevăr. Scriitorul în povestea asta apare curajos, reflectiv … până în momnetul când nu-și mai asumă povestea. Aici cititorul rămâne dezamăjit. Acel ”bonding” ” rezonanță” care se crează la început între citittor și autor dispare. Așa am simțit. Dostoievsky scrie ” O poveste bună se bazează în primul și în primul rând pe adevărul brut” Nu știu dacă sunt oameni care citesc doar de dragul stilului sau a aspectelor tehnice, literare. Foarte simplu și corect este dacă povestea nu aparține autorului atunci se folosește referința. Sunt de acord cu Luminița ” .neexperimentand personal, a reușit să redea excepțional de verosimil!! ” Este adevărat, și totuși, autorul la început crează o altă impresie cititorului, transmite impresia de autenticitate (nu de aparențe.) Poate e povestea autorului însă nu-și asuma povestea din anumite motive personale de ai proteja pe cei draji din moment ce e vorba de familie, (în cazul dat respect spațiul său) Uneori, autorul singur e surprins de ce a scris, de evadarea din zona idealizării familiei. De obicei când autorul aduce o poveste cu o rezonanță atât de mare și nu e personală e bine să știe ce poziție are în poveste că doar nu vrea să fie un impostor. Până a cunoaște răspunsul autorului, totul părea firesc, ”autentic”. După se crează un ”gap” o gaură între cititor și autor. Numai știi ce să crezi. Clar te simți păcălit, dus de nas. În com aproape fiecare scrie că rezonează | |
| = Cu scuze | Sorin Stoica [25.Aug.22 06:45] |
| Dragii mei amanți ai literelor, îmi pare rău că simțiți oarecum dezamăgire. Nu știu ce aș putea să spun... Nu e prima oară când cititorii mei sunt supărați că povestea mea nu a fost reală, scriu mult istorii pe Facebook, erotice, romantice, chiar absurde în genul Harms și comice dând impresia că au fost trăite de mine. Nu explica nimic dar nu știu prin ce mecanism misterios cititorii mei sunt siguri că totul a fost trăit de mine și mă descos... Ficțiunea nu strică literatura, cred eu. Nu putem citi doar adevărul. Eu cred că asta e minunat la literatură, că ne face să trăim ce nu e și să ne amintim ce n-a fost. Scuze tuturor, voi inventa vieți în cuvinte care să nu conțină aparența de autobiografie ;) | |
| = Povestea este poveste oricum | Sorin Stoica [25.Aug.22 06:58] |
| P.S. Textul nu este încadrat la "personale", ci la "proză", lucru care supăraților mei prieteni le-ar fi putut economisi dezamagirile față de istorioară ca oglindă a unui adolescent traumatizat :) | |
| = Big brother | Sorin Stoica [25.Aug.22 08:00] |
| P.S.2 Și eu am fost dezamăgit când am aflat că Moș Crăciun nu există dar asta nu m-a făcut să îl urăsc. Dimpotrivă, am apreciat misticismul personalului și tot eșafodajul construit în jurul lui. Știu că oamenii au un fel de perversitate a poveștilor în care le place să știe că autorul a suferit cu adevărat, că a fost înșelat, că a avut aventuri erotice deosebite... D-aia au succes reality show-urile, nu? Realul ne hrănește foamea de ficțiune, paradoxal. Voi crede, însă, până la moarte, că literatura e doar joaca minunată a cuvintelor în istorii care ne fac să plutim. | |
| = domnule Stoica, | Ștefan Petrea [25.Aug.22 08:14] |
| recunosc, aveţi dreptate, textul e încadrat la Proză nu la Personale... | |
| = Maria Mitea | Sorin Stoica [25.Aug.22 13:13] |
| Doamnă Maria Mitea, mă cam șocați. Nu știu la ce vă referiți când asociați literatura cu "șmechereala" și nici nu pricep ce ați vrea să spuneți. Un scriitor care scrie doar pentru că are povești în el și le vrea așternute nu pentru laude o face și nici ca să dea cine știe ce false impresii. El are voie să apeleze la orice tip de tertipuri, ORICE TIP, pentru a-și vedea copilul literar născut cât mai sănătos. Restul e discuție de vară. | |
| = Dragă Sorin | Maria Mitea [25.Aug.22 13:26] |
| Cititorul e naiv, clar, dar nu urăște, Doamne ferește-ne de ură. Îmi cer scuze dacă s-a transmis așa com meu. Cum să urăști un sciitor. Nu cred că poate cineva vreodată să urască un scriitor. E puțintică critică, dar critica e o binecuvântare în literatură. În toată învălmășeala asta am uitat să scriu că și noi peste Prut așteptam telecinemateca cu gura căscată. Tata făcuse o antenă înaltă cât Everestul anume cus copul ăsta să prindem TVR unu.Eram cei mai mândri de pe valea ruștii ... Mult spor în continuare iar noi ăștea naivii o să stăm cu ochii pe tine. :) | |
| = Maria Mitea | Sorin Stoica [25.Aug.22 13:31] |
| Scuze acceptate, Maria. Dialogul creează pacea, se știe :) | |
| = Sorin cu siguramță e loc de joacă în ale scrisului, | Maria Mitea [25.Aug.22 13:33] |
| acuma nu pune și tu la inimă totul, nu lua personal, :) e o critică, și critica e o binecuvântare, ai zis că e ficțiune și te-am iertat, adevărat, e bine să fii un pic șmecher în ale scrisului ... :), | |
| = Maria Mitea | Sorin Stoica [25.Aug.22 13:42] |
| Nu pun, bre, la inimă nimic în afară de stetoscop când mă joc :) Critica e bună dacă are temelie. Și nu, nu sunt șmecher la scris. Chiar deloc. | |
| = Așa este | Maria Mitea [25.Aug.22 13:49] |
| Am citit acuma ce ai scris mai înainte și chiar aș zice că ar fi bine să fii și tu puțin mai șmecher la scris, :) O zi cu multă pace azi și liniște! | |
| = Maria Mitea | Sorin Stoica [25.Aug.22 13:57] |
| Repet cu încăpățânare: nu există șmecherie în literatură. Părerea mea. Dus cititorul de nas, poate, dar de aici până la șmecherie e cale lungă. Cuvânt urât și pervers, nu se pupă cu scrisul. Zi bună! | |
| = Da, | Maria Mitea [25.Aug.22 14:18] |
Prima dată am auzit acest cuvânt în 1994. Mi-am dat seama că nu pătrund cu adevărat în multele conotoții pe care le are, ori care se cunosc. Am verificat dex:șmecher, șmecheri, substantiv masculin șmecheră, substantiv feminin șmecher, adjectiv 1. adesea substantivat Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli. sinonime: abil dezghețat isteț șarlatan șiret etimologie: limba germană Schmecker „persoană cu gust rafinat” Retrag acest cuvânt, te rog disconsideră acea expresie. Maria, | |
| = Opțiunea în favoarea persoanei I, .. | Daniela Luminita Teleoaca [25.Aug.22 14:54] |
| ... chiar dacă nu tu în persoană ești experimentatorul „de-adevăratelea”, apare în contextul unui imbold, spontan, ca toate imboldurile de altfel, anume acela de a EMPATIZA cât mai profund = autentic cu o anumită stare / atitudine / întâmplare etc. Ar fi interesant un exercițiu de transpunere la pers. a III-a a textului de mai sus: cam ce ar rezulta? Apoi aici se pune o falsă problemă: aceea a unei deontologii anume („indispensabilă!”), a unei (i)moralități (a scrisului), care efectiv nu are acoperire, în niciun caz aici: Dostoievski, da, are dreptate, deloc paradoxal, să afirme cele de mai sus: dar punctul lui de vedere este validabil cu referire la un anume tip de literatură, care implică responsabilitatea față de evenimente, persoane (istorice, memorabile) etc. ce depășesc cu mult cadrul intim, individual, a cărui eventuală „deformare” nu s-ar repercuta negativ în vreun fel, nici asupra creației propriu-zise, nici asupra vreunui receptor. „Adevărul brut”, iată o sintagmă care nu mă convinge! Chit că am vrut să scriu și eu texte.. naturaliste... Dar ieșiră „naturalist-fantastice” (spre disperarea unora)! Din minima mea experiență: începi să scrii, da, te inspiră ceva din realitatea asta... PÂNĂ LA UN PUNCT! După care, CÂMPUL ESTETIC ÎȘI PROCLAMĂ SUVERANITATEA, ADICĂ PROPRIILE LEGI: e ceva care, se înțelege de la sine, se produce spontan, nu i te poți opune, ca slujbaș al Cuvântului ce ești! Da, și ăsta e Adevărul! În concluzie, chiar că nu există o „rețetă universală” pt a face literatură, oricât de mare ar fi tentația „globalizării”, a „tăvălugitului”, a burdușitului în vreun pat sau altu d-al lu procust ăla. Și, totuși, unele „produse” dau mai bine decât altele, că se recunoaște au ba. | |
| = Daniela | Sorin Stoica [25.Aug.22 15:01] |
| Poveștile la persoana I-a au ceva dramatic, ceva care atrage tocmai pentru că par reale din moment ce omul spune "am făcut, am dres, am pupat". Literatura scrisă la persoana a III-a cere o abilitate de geniu. E mult de spus și căciula prea mare. :) | |
| = Daaaa... | Daniela Luminita Teleoaca [25.Aug.22 15:06] |
| nici eu nu m-am priceput neam vreodat să fiu... șmecheră, dar măcar uneori i-am țipat lui Dumnezeu: „Fă-mă, Doamne, șmecheră! (mă rog, mai adăugai.. și... „nesimțită = nesimțitoare), dar iaca nu mă făcu! Așea că mă resemnai. Și chiar mi-i ghini cu mini. | |
| = Maria | Claudiu Tosa [25.Aug.22 18:50] |
| Maria, poate mă crezi sau poate nu, dar din cele 8 comentarii lăsate de tine tot nu am înțeles ce nu e pe placul tău în ceea ce privește textul. Nu că aș dori să te contrazic, doar eram curios să înțeleg ce nu ți s-a părut potrivit. Sunt o persoană foarte deschisă opticilor diverse. Nu intru în discuție despre observațiile laterale (Dostoievski, etc) tocmai pentru că nu am înțeles despre ce e vorba de fapt și aș avea senzația că am plecat să cumpăr ouă dar am sfârșit prin a culege panseluțe :) | |
| = Claudiu Tosa | Sorin Stoica [25.Aug.22 19:35] |
| :))))))))) | |
| = despre | Ștefan Petrea [26.Aug.22 07:36] |
| Maria, te rog, iartă-mă, dar nu ai dreptate cu *şmecheria*... S-a ajuns cam departe cu toate com ăstea şi nu mă refer doar la tine... Ar fi bine ca zâmbetul larg al lui Sorin să încheie tot balamucul ăsta... | |
| = Ștefan, | Maria Mitea [26.Aug.22 14:51] |
| Da, cu zâmbete :) | |
| = un Humphrey | George L. Dumitru [19.Nov.22 13:53] |
| Titlul e super. Mi se potriveste bine cu restul. | |