| + nu numai ploaia, dar și Ana | Claudiu Tosa [26.Aug.22 15:34] |
| Un text care îți cam poate face orice, numai să te lase indiferent nu cred că reușește. Trecând peste naturalețea și ușurința cu care este scris, m-aș concentra pe crescendoul subliminal de pe fundalul amintirilor care în realitate nu reprezintă decât o expresie a maturizării personajului central, acesta trecând într-o manieră lină, insesizabilă, de la văzutul de filme pe furiș și tancurile scuipătoare de foc la mâna Anei. Un fel de drum spre maturitate și cunoaștere de sine. Textul are o voce autentică, distinctă, care denotă siguranță, precizie și mai ales o senzorialitate fină, în ciuda limbajului simplu, comun, folosit. Îmi place foarte mult finalul, în care e mai multă poezie decât într-o groază de texte pe care le-am citit în ultima vreme. P.S: Aveam două discuri cu Amza Pelea, știam aproape totul pe de rost. Le recitam alor mei. | |