| = Mi-s tari încântat... | ioan peia [23.Apr.22 17:26] |
| ...di limbajul aista, cari agrăiești priecum ca-n viața șeia de-adivăratele, în cari s'pitriec toati șieli, rostuite di pronie. Iaca, văd cu ochii minții un basm frumos, întâmplat în ”cotlonul șel di varî”, în cari... oari șini o dat iama-n „ulciorul cu smântână”? O hi pisicul șiel lieneș? Nu, că traji la aghioase-n pod; O hi Grivei, scăpat din ”legătoari” șî di sub ochii copchilașilor luați cu joaca? Enigmă! Doar șieva ”urechi ciuliti”, perechi trei, pari s-aducă a Grivei - paznicul șiel vigilent al curții! Eh, ari șî el ”drieptul la plimbat” șî ”la linchit” bunătatea șeia din ulcior, ca șî simbrii meritatî! ”Trai pi vătrai... bădii!” Personal, am obsesia potrivirii dintre limbaj și realitate. Văd aici un model perfect de contopire a noțiunii cu echivalentul ei real. Fără fițe moderniste, fără pretenții de stil, fără așteptat elogiu din parte hremenăucilor cu pretenții de juzi marțiali - doar filmul adevărat al trăirii netrucate. Mult ce mi-o plăcut aiastă zicere, Mărie! | |
| = Domnul Ioan Peia | Maria Mitea [24.Apr.22 14:51] |
| Așa este, în viața șeia de-adivăratelea s'pitrieșea toati șieli. Vai, da câte nu se întâmplau la ”cotlonul șel di varî” Când am aflat că a fost dărâmat un cuțit s-a-nfipt in inimă, M-am întrebat: ” e cuptorul dărâmat sau noi ne ruinăm în indolență, iluzii, negligență, neputința depărtării, amintirii ... ” Când eram copil visam să ajung în lumea lui Dumnezeu, în America, să trăiesc ca în Dallas. Când mama mă ănvăța să dau cu var, să coc pâine săream într-un picior îi spuneam:” eu nu tre să-nvăț lucrurile care le faci matali, eu am să trăiesc în America ca Pamela din Dallas. :) Din toată familia eu am fost copilul cel mai dornic, mereu cu gândul la ducă; să am experiențe mai mari, mai tari, să văd mai multi, însă nici o altă experiență nu s-a ridicat la profinzimea trăirilor de-atunci. NImic nu m-a mai impresionat, împlinit ci dinpotrivă am rămas un copil cu buza umflată pe malul cascadei Niagara ... :) Adevârat, le ziceți bine, așa s-a întâmplat acest poemuș, fără ”pretenții de juzi marțiali” :) în câteva secunde am retrăit acea lumină interioară sădită de vocea mamei care mereu vine din grădină ... cățeii ... pisicele ... :) Domnul Ioan Peia, mi-ați făcut o mari bucurii cu acest com. Mi-ați dat bilet de voie să continui a scrie despre pățaniile ”cuptorului di varî” , acuma doar sănătate să fie și timp să-mi fac pentru acel suflețel mic din mine care așteaptă retrâirea cu gura căscată ... :) Vă doresc Hristos Înviat, si un Paște câlduros în sânul familiei dragi! Cu multă stimă și respect! Maria, | |
| = Mărie, | Ștefan Petrea [25.Apr.22 08:52] |
| pi moldovineascî îț zîc: tari bun i textu aista... Hristos a-nviat! | |
| = Adevârat a Înviat! | Maria Mitea [25.Apr.22 13:31] |
| Ștefani, Mâria ta! ştii moldovineascî? adecă râmlenéşti, vechiŭ neclintitu, rădășina nu sî mutâ ... mulțâmâsc cî ti-ai îndurat sî treși pi aișia ... :) Hristos a Înviat! | |
| = Maria, | Ștefan Petrea [25.Apr.22 13:37] |
| ori mi se pare, ori tonul tău e cam acid...? Te-am supărat cu ceva? p.s.: să știi că eu am și o doză de paranoia în mine...:) | |
| = Ștefan, | Maria Mitea [25.Apr.22 13:50] |
| mi-ai făcut o bucurie, cum să mă superi, sincer am așteptat com tău, m-am bucurat tari tari mult di treșerea ta mai ales că nu ai mai trecut di mult, și mai ales că l-ai zis și pi molodveneascâ, :) poati m-am străduit prea mult să răspund în limba veche și a făcut să sune diferit decât știi, :) cu-acelaș drag, Ștefan! | |
| = Oglindirea asta în vers formată e mai clară ca apa de izvor, dar și exprimată în | valeriu danalachi [26.Apr.22 11:55] |
| Oglindirea asta în vers formată e mai clară ca apa de izvor, dar și exprimată în cea mai inteles limbaj local popular și curajos în ”obraznice” abateri academiste ale epocii descrise aici. Mai întăi a fost limba populară, și apoi cea academistă care mai mult încurcă ițele lingvistice decât le descurcă acceptând invazia nu prea necesară a glamuriei (lingvistice) occidentale care doar fac să dispară adevăratul vocabular istoricește plămădit de străbunii noștri... Ma scuzați, dlor respectabili condeieri de stofă modernă, dar parte din lucrări stil modern copiat de pe la americani, franțiji, etc, nu prea sânt întelese de populația matură, în special de vărsta a treia, dar nici de unii mai tineri; creând impresia că sânt scrise doar pentru oameni de artă, academiști... poate si moderatori... Mult respect Dlui Ioan Peia pentru comentariul său de mai sus, nu doar că Maria e sora mea.. Apropo, Marie Dragă! Cotlonu l-am dărâmat eu 5 ani în urmă, că era năruit de tot, ca și cuptorul alături, acela mtlonare, de 13 tăvăli cît roata căruții. L-am dărâmat și pe el, că altfel nu se mai putea, din a noastră legală nepăsare. Dacă-l vedeai cum era ultima dată, sigur că plângeai saptămăna aia toată. Dar, panica să nu sporească. Cotlonul tău, și cuptorul, eu i-am stricat, eu o să-i ridic, ața cum au fost clădiți de mama Multam Mult pentru Cotlon și nu numai!!! SUCCESE!!! | |
| = Glamou-rul lingvistic | Maria Mitea [27.Apr.22 14:37] |
| Frati mai mari, li zîși ghini ”glamour- ul lingvistic” da, :) și totuși jocurile astea lingvistice au existat dintotdeauna, ... consider că e mari nevoii di eli, ...să n-o uităm pe Chirița Bârzoi ot Bârzoieni, Aristița, Calipsița, și Gulițâ. Alexandri scria: ” trebuie să prindem carnavalul în mujlocul târgului, șî apoi nu ne speriem noi di câțiva fulgi di zăpadă ...” :) Mă bucur să te am aici alături, frati, camarad di poezie, ... și cuptor :) E, pi media, se zicea că ploile, zăpezile l-au săpat, ... da nu-i nimica, să dărâmi un cuptor ca âla ai nevoie de mari curaj. Acuma, avem motiv mai mari să mergem acasă, și-l reconstruim așa cum făcea mama, ... și coacem un cuptor di pâini caldă, plăcintă cu bostan, cartofi cu niel la cuptor cum făcea mama, chemăm verișorii, neamurili, să vezi tu poezie atunci, ... Referitor la poezia modernă, așa este, poezia modernă e văzută ca o fată tânără, copilăroasă, capricioasă care nu vrea să respecte nimica. Mai degrabă flirtează pi limba ei, alege să se decoreze cu tot felul de podoabe, își face și buzele cu un ruj mai provocator, se dichisește cu tot ce este nou, dansează din buric în fața poezii mai vechi., Își demonstrează volubilitatea ca să atragă atenția admiratorilor/pețitorilor. :) Normal că o astfel de ”fetișcană” atrage gura babelor din fața blocului, și așa e bine ... E nevoie de așa provocare. Poezia e mereu în război cu imperativul timpului ... Pentru conservatorii poeziei poate sună ca o glumă, însă pentru progresiștii poeziei este viață în mișcare, creștere sufletească, literară, evoluție în gândirea liberă a omului exibiționist. În final tot ce căutăm în viață asta este sensul libertâții, care âncepe prin libertatea de exprimare. În poezie tindem fără să vrem spre același ideal: de a fi liberi. Pentru a găsi libera exprimare în poezie este nevoie de ambele curente, doar așa putem integra straturile poeziei în necesitatea necondiționată a timpului. Nichita Stănescu era un geniu al poeziei anume pentru câ avea mare tupeu în a scrie tot ce îi trecea prin cap. .:) Se juca cu poezia ca un copil dominat de intuiție, o fată mare copilăroasă care își permitea răsfățul scrisului fără nici o genă/intimidare din partea criticilor. Insă pentru această ai nevoie de o găndire liberă, detașată, care nu prea se identifică nici cu una (clasica) nici cu alta (moderna). Grigore Vieru scria: ” poezia vine din puritatea copilului intern” Această puritate mișcă dansul poeziei spre forme noi de exprimare, deși pe undeva în adânc rămâne la fel, neschimbată, nealterată de cuvinte sau idei indiferent în ce formă le așezi pe hârtie. Marina Țvetaieva ia șocat cu stilul ei de a scrie pe limba ei destul de modernâ în anii (1892-1941). Dădeau cu ea de pereți criticii. Ea scria și gândea cu o sută de ani înaintea generației de atunci. Astăzi este cea mai citită. În final, forma poeziei , care o fi ea, este un concept creat pe parcursul evoluției poeziei. Ce poate fi mai frumos decât jocul de cuvinte, de idei când le vezi așternu-te pe hârtie. Poezia fixă/clasică necesită cunoștințe vaste (după cum integrează trecutul/presentul, viitorul) experiență de viață, răbdare, perseverență, timp. Probabil din criză de timp și criză de răbdare, după cum viața modernă e o goană, se renunță la a scrie poezie clasică. Viața poetului modern e mult mai complexă decât a poetului din trecut. Poetul se adaptează la cerințele modernității, atunci și exprimarea poetică se schimbă. Admir din suflet poeții ce scriu în formă clasică, aș zice că într-un fel am o invidie pozitivă pentru măestria de a se juca/dedica detaliilor, subtilității formelor. Și îi invidiez și mai mult pentru că ei sunt prezervatorii limbii, stilului. Eu nu pot respecta nici o recetă de prăjitură. Așa îmi este natura și asta se reflectă în scris. :) Cel mai valoros în poezie este să onorăm/respectăm natura Poetului, care devine expresie poetică. În esență, tot ce contează în exprimarea poetică este cum poetul se deschide spre puritatea sufletului propriu/ experiența personală cu lumea interioară, exterioară și alte straturi mistice/energetice. Cum își dă voie, cât de confortabil se simte să navigheze acel abur pur ca apoi să deschidă noi terenuri interioare pentru cititor. M-am cam întins la vorbă. :) Am să mă opresc aici. Mă bucur mult că ti-a plăcut poezia. Cu mult drag! Sora mai nicî :) Multă sănătati Frati! | |
| = În a ta amplă dezvăluire sinceră și absolut neabuzivă mă pun de acord cu multe n | valeriu danalachi [27.Apr.22 16:52] |
| În a ta amplă dezvăluire sinceră și absolut neabuzivă mă pun de acord cu multe nuanțe... Dar nu mi-ai demonstrat că intre opere moderniste s-ar găsi măcar una egală sau similară lucrărilor de vărf ale lui Eminescu, Esenin, Creangă Ion, Hemingway, Dostoievskii, Tolstoi Leon... și sute alți clasici Universali. Rețeta oricărei mâncări (scrisul poetic și el fiind o hrană, fie spirituală) nu e obligator să fie orbește respectată că nu e o constituție cu potență de justissimă judecată.. | |
| = Ca mâța în sac, | Iulia Elize [27.Apr.22 18:30] |
| Domnule Valeriu, frumos spus, clasicii le au pe ale lor, bine puse deoparte, dar ce e bine că ne sunt exemplu și putem crește și noi... Desigur, numai prin efort. E un mare dar că îi putem citi, real, pe clasici sau că i-am citit. Eu vă provoc și provoc colegii mei să încerce să se țină după ei... Toate cele bune, Maria, Valeriu, mi-a plăcut să trec pe aici... Spor la scris, domnule Valeriu, multă râvnă în proză, Maria știe desigur că e, acum, cu poezia ei... Multe salutări calde și cordiale, cu un respect nesfârșit omului bun neapărat și care lucrează... | |
| = Domnul Valeriu Danalachi | Maria Mitea [30.Apr.22 16:14] |
| așa este, egalul lui Eminescu nu există, nici a lui Creangă, Esenin ... din simplu motiv că fiecare om este un mister, au fost niște spărgătoare de gheață, lipsiți de frica (să iasă în evidență) pentru a nu fi respinși de societate, de grup ... | |
| = :) hodoronc, bonc, tronc | Maria Mitea [30.Apr.22 16:33] |
ca să fugă de gânsac mâța s-ascuns în sac sacul însă cum v-am spus nu avea nimic de-ascuns, :) Dragă Iulia, Mulțumesc mult de trecere, cuvintele calde, și încuragare! Înseamnă mult pentru mine! Așa să fie scrisul cu spor și râvnă! Mult drag de aici! Maria, | |
| + Zugrăvesc și eu acel cotlon de var să strălucească și el, chit că-i dus! | Dragoș Vișan [08.May.23 07:59] |
| Grivei și-a adus tavarași cotarle din sat, să țânî pi la cotlonu' șela di varî sfat raional. Mi-a plăcut mult poemul în grai moldovenesc. Nu e limba "veche" românească, ci e vorba de unul dintre graiurile de tip moldovenesc mereu inovatoare și perene. Tare sunt interesat cum îs percepute neologismele mau ales anglo-americane de către toți moldovenii și basarabenii, cum le spun amuzant. Apropo, poem comentat de mulți poeți, apreciat foarte, dar fără zugrăvească de var.... valabil de stea. | |
| = Dragoș, | Maria Mitea [08.May.23 14:52] |
| mi-ai făcut ziua, e și steaua, :) dar o am la inimă ... recitind poemul mi-a adus dispoziția de-acasă, care era mereu așa cu ”hodoronc, bonc, tronc ” .. :) Mulțumesc de popas cu plecăciune, și o zi cu spor ție! | |