| + Când ne privim între noi... | enea gela [02.Feb.22 17:44] |
| Un talent indiscutabil, probat și de acest text atât de sugestiv pentru confesiunea autoarei. As cita fragmente, dar apreciez integral textul, este o curgere de stări ce par a se completa într-un discurs bine articulat, cu metafore originale. Stea! | |
| = Enea, | Cristina-Monica Moldoveanu [02.Feb.22 18:47] |
| Mulțumesc mult, Enea. Seară frumoasă îți doresc! | |
| = Radacinile vietii cresc din esenta divina | razvan rachieriu [04.Feb.22 09:12] |
| “Rădăcinile” noastre ființiale cresc din esența divină, absorbindu-i seva ce dizolvă “angoasa”, blazarea, non-urile şi non-substanțele care dacă ar fi infuzate în a fi, i-ar ataşa non-omul îndreptându-l înspre înveterări, vicii, venal, pervertiri şi insidios. | |
| = Răzvan, | Cristina-Monica Moldoveanu [04.Feb.22 18:33] |
| Bună seara, mulțumesc pentru comentariu. | |
| = război | Cristina-Monica Moldoveanu [01.Mar.22 20:19] |
| Azi, după angoasantele și tristele evoluții în mass-media și văzând cum vetrele minților oamenilor sunt aprinse de flacăra unui închipuit sau real război, regret folosirea acestui cuvânt barbar în poemul de mai sus, unde el are alt sens. Trăiască pacea! Cât mai curând cu putință. Unul reprezintă pacea, dar eu mai sus mă refeream la altceva, respectiv la incapacitatea de a mai suporta izolarea și spiritul uniform de izolare de pe internet. Poate voi înlocui cuvântul, oricum rar folosit de mine. | |