| + völlig schön und tief | Claudiu Tosa [17.Feb.23 03:37] |
| Textul explorează relația dintre autor și divinitate exprimând în acelasi timp nostalgie, căutare și redescoperirea unei conexiuni spirituale. În tonul nostalgic si introspectiv rezidă un grad de emoție și pasiune care reverberează prin prisma utilizării repetate a „îmi umflu plămânii ca pe-o armonică”, creând după părerea mea o coerență tematică în text. Cred că textul, în forma sa, transmite o nevoie profundă de conexiune spirituală și sens și mai cred că metafora muzicală (armonica), sugerează o dorință de a crea o armonie între lumea fizică și cea spirituală sau între suflet și divinitate să spunem. Poemele despre divinitate eșuează de multe ori datorită unor prețiozități repetitive și al unui focus mult prea mare pe detalii și mult prea puțin pe atmosfera generală. Aici în schimb lucrurile stau tocmai invers. Plus că trecerea de la o imagina la alta, de la o strofă la alta e extrem de lină. Am citit textul de mai multe ori și are (pentru mine cel puțin) o putere emoțională mare. Mai ales în final. | |