| = Mi-ai spus să nu plâng ... | Maria Mitea [03.Oct.21 14:44] |
| ” ... îți țineam mâinile în mâinile mele erai numai un străin ...” ”mărg pe urmă de trandafiri, dar nu mărg! numai să văd foarte bine Nechifore o clipă cine este de fapt la capătul firului” aparent se pare că mesajul e acelaș, ... și totuși ... fiecare cuvințel este impregnat, însuflețit cu suflul poetei ... Mi-a plăcut, Cu mult drag! Maria, | |
| = Răspuns, temei... | Iulia Elize [03.Oct.21 17:50] |
| Mulțumesc, Maria! Mulțumesc din suflet! E un poem cred grav, însă câteodată se mai scrie și grav, imputată fie tematica, important să nu ne luăm prea în serios, pentru că avem de trăit, și încă foarte mult, în lumea aceasta. Este numai o opinie despre paradoxalul temei morții, o opinie ar fi că probabil Dumnezeu este de fiecare dată acolo, în momentele acelea, dar să ne amânăm din agonia aceea, îchiderea inopinată a capetelor vieții, cât de mult!!!! PENTRU CĂ VIAȚA ESTE TOTUL! Mulțumesc Editorilor pentru recomandare, promițând că o să scriu și mai luminos. Cu mult drag și respect, Iulia | |