| = "Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar? " | Anda Andrieș [19.Sep.05 17:15] |
| Eu nu știu grăi atât de frumos, voi încerca să "înnădesc" un "taifas"! Numai la Adrian Munteanu am mai sesizat această "obsesie" a desăvârșirii cuvântului scris! Poate a citi o carte e un fapt banal, dar cât de sugestiv și de "vizual" ați creionat asta! Parcă vă văd stând într-un fotoliu (poate se odihnește și pipa pe undeva) meditând... Ar mai fi ceva de adăugat?! A, da! Răspunsul la ultima întrebare! Cartea aia pe care o citiți nu vă poate răspunde! Cu alea de tarot ați încercat?! (Am glumit!) Dacă am cunoaște răspunsul ar fi cumplit! | |
| + Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul | Maria Prochipiuc [19.Sep.05 18:03] |
Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul Să am cu cine înnădi taifas Când, pârjolit, mă freamătă pământul Să nu mă lase-a ști cât a rămas.- Frumoase gânduri la margine de timp, e momentul în care toate cercurile concentrice se adună așa ca într-un joc și formează unul, unul singur, iar pe el sunt aninate secundele, începe numărătoarea, unii ar zice invers, eu aș spune spre nemurire… Din ușă-n ușă bat, printre destine, Să-mi fac un drum, o Carte a citi... Pe partea asta, știu!... Acolo, cine-i Străluminând a margine de zi?...- revăd drumul unei vieții, mereu în căutare, mereu spre altceva, mereu nemulțumit de ce găsește, e căutarea poetului, a destinului său, care unori nu este înțeles de cel ce se află dincolo de ușă, și totuși poetul pornește din nou, spre alte ușii, descoperind alte destine prin împlinirea propriului destin. Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă șoapta Descătușată, darnic, dintre foi. Spre stânga m-oglindesc -mă văd din dreapta- Și nu-nțeleg de când ajuns-am: Noi!- poate cel mai frumos vers pe care mi l-aș însuși ar fi : Și nu-nțeleg de când ajuns-am: Noi! Și de aici doar acest NOI, care exprimă totul, cum putem fi noi decât privindu-te tu în oglinda vieții și prin ea să nu te vezi singur, poetul niciodată nu e singur, e unori doar lipsit de șoapte și așteaptă alteori ca silabele să formeze cuvinte, ca apoi să le poată dărui celor care își aștern sufletul spre încântare la picioarele poeziei. A mai rămas un timp, o lume, o cernere de silabe, preum secundele cântate în versuri! | |
| = Tarot | Adrian Erbiceanu [19.Sep.05 18:22] |
| Anda, Ma bucur ca am cu cine taifasui, cu toate ca ti-am ramas, pe undeva, dator cu niste raspunsuri. N-am pipa. Am un fotoliu, dar nu prea am cand sa-l folosesc. Sunt, inca, prea "tanar" pentru asta! Alerg. Alerg toata ziua, de ma mir ca ma mai tin picioarele. Nu ma intreba cum de mai gasesc timp si pentru poezie! "Mazgalesc" si eu hartia (ca sa ma folosesc de celebra expresie lasata de Arghezi) atunci cand mi se "permite". Ma bucura faptul ca iti place ceea ce scriu. De Tarot am auzit. De folosit, nu! Tu ai curaj? (Si eu glumesc!). Raspunsul, la intrebarea finala, il las pe mana cititorilor. Pentru ce, altceva, am scris poezia?! | |
| = Multumire | Adrian Erbiceanu [19.Sep.05 18:40] |
| Maria, parafrazand o expresie ajunsa celebra, imi permit sa zic: daca as fi stiut ca o sa fie disecata de mana ta, n-as fi avut curajul sa ma apuc s-o scriu! Cred ca, daca as fi incercat, n-as fi izbutit s-o analizez mai bine. Ma minunez cand vad cat de adanc poti patrunde in miezul unei poezii. Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere, cat si pentru "incununarea" poeziei". | |
| = cu admiratie deosebita! | Dudi Tăimănescu Bălăiță [02.Oct.05 19:06] |
| In Călindar (“Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?” Adrian Erbiceanu) În Călindar mai este drum - oleacă - când stihurile îndrăcit mă cer; le-ncheg silaba ram cu ram pe cracă și nu-s același ne-ntrecut mister din care-n vad un joule tenace-ncearcă să întregească prompt și auster puterea de-a goni oricare barcă pe undele dintre răstimp și cer. Privindu-mă, oglinda ta mă roagă să-mi regăsesc pierdutele răbdări de simt cum din silabe mi se-ncheagă fluviul cuvintelor curgând culori. Oglinda vieții poate să-nțeleagă vremea ucisă printre adăstări? dudi | |
| = Recomand domnului Erbiceanu metoda mea | dumitru cioaca-genuneanu [19.Sep.05 22:28] |
| cand imi zice calendarul ca-mi da un loc printre sfinti eu fac pozne ce au darul ca sa-l scoata iar din minti p.s. lectura sonetului m-a delectat | |
| = Astept | Adrian Erbiceanu [20.Sep.05 00:18] |
| Dudi, Am citit poezia ta, cu acelasi motto, si pe alt site. Este ceva! si nu stiu cum sa-ti multumesc. Cand vine de la tine, stiind cat de severa esti, ma simt parca innobilat. N-ai sa te superi, cred, ca nu-ti raspund tot in versuri. Astept sa citesc, pe Agonia, poeziile tale. Cu stima, | |
| = Daca mai gasesc putere / primesc sfaturi cu placere | Adrian Erbiceanu [20.Sep.05 00:27] |
| Imbratisez recomandarea data, Cu bratele, cu inima, cu gandul: De-l vad din nou, il iau de beregata, Cedand altora, cu placere, randul. | |
| = Adrian, | o [02.Oct.05 19:06] |
| "Imbratisez recomandarea data, Cu bratele, cu inima, cu gandul: De-l vad din nou, il iau de beregata, Cedand altora, cu placere, randul." Nu trebuie sa-ti chinui osteneala, ca grija e de buriana rea; stau zeci de colti ranjindu-mi a lihneala in colier pe beregata mea... : ))) dudi: acum doar "o"... | |