| + În așteptarea lor și pentru tine domnule! | Maria Prochipiuc [19.Sep.05 17:41] |
Destrăbălare mare printre stînci, Pe jos, călare…și apoi pe brînci, Agonici printre brazi și prin ciuperci, Își adunau înscrisuri-mînătărci. Desigur că prima strofă o pot considera o introducere la ceea ce urmează, și totuși fără alte considerente fantasmagorice, pare doar o constatare, o stare a lucrurilor și poate fi desprinsă ușor de aici și așezată în fața oricărei satire, indiferent ce titlu ar purta… Și totuși în strofa a doua revii la personajul care se poate crede că te-a inspirat să scrii cele ce urmează, dar nu e așa, rimele se împerechează sau nu unele cu altele, nu am timp eu acum de așa ceva să văd care… cu care, ci doar observ un ritm ca cel de la batalioanele… treceți batalioane Carpații… în fruntea căruia locotenetul își administrază brațul de fier peste toți soldații de crezi că e general (cumva în rezervă?) Deja din strofa a treia nu mai pot urmări ce se întâmplă cu personajul principal, e parcă o deturnare spre alte lumi cumva fantastice, dar aduse mult în realitatea apropiată, mă gândesc ce și pe cine are de aivizat… cumva vreun căprior de prin pădurile Cosminului? Merg mai departe, poate reușesc să aflu… In strofa a patra văd că sari orice regulă de scriere te duci deja spre încheiere… păi se vede că pășunile sunt bune, laptele e gras și pe Mioara săracă am întâlnit-o la un popas, mai dilua țuica fraților să nu li se urce nivelul, știia ea de ce, își mișca grăsimea de pe un șold pe altuuuul … Sar peste strofa a cinciea, nu mi se pare interesantă și ajung în șase, adică cam pe la șase sute de metri, frig mare, luminița era prea mică să mai poată aprinde scânteia iubirii, să poată și ceilalți să se încălzească la umbra ei… Ei și uite așa mă opresc aici la mijlocul povești, fiindcă am început să agonizez de la atâtea minșiuni scrise dispri niști bravi munteni, care și-au făcut nunta în vârf di munti, după care mirili a furat nireasa și s-au piedut cu totul în valurile virtualului... și totuși eu credeam că sunt reali, sau cini știe cred că am încurcat personajele, fiindcă în timp ci citeam mă uitam la filmul acela dat acum în reluare…așa parcă îi zice Clona… NOTA: Toate puse una peste alta, nu că este vorba de grupul celor sapte zile, dar pentru frumoasa scriere a unui vers ritmat și plin de tâlc consider că meriți să fii apreciat... că ești bun domnule! O satiră de bun gust cu toate cele trebuincioase! De pe cerul noros al Rarăului doar într-o singură noapte am reușit să scoatem luna la plimbare cu suratele ei mai mici – stelele. Una din ele o așez ca mărturie aici! | |
| = esti cotoi destul de greu/ dar sa te iei tu de leu?! | dumitru cioaca-genuneanu [19.Sep.05 19:34] |
| Florin isi face tapajul cu umor lansand scanteia spre coada leului Peia dar il va costa curajul | |
| = a fost război... | Ion Diviza [19.Sep.05 22:43] |
| "Și duși sunt toți, precum zice moșneagul, Pe-aici n-a mai rămas decît „Baltagul”..." (Dumitriu Florin Constantin) Au mai rămas pe-aice poate unul, Dar nu mai vrea s-o facă pe nebunul, L-au inspirat nespus Pietrele Doamnei Și stă cuprins de nostalgia toamnei Pân' vine un satiric cum e Florr Ca să viseze iarăși un ponor, Cu Florr pe cel (Ra)rău să urce încă... Dorind să mi-l izbească de pe-o stâncă! :) Mulțam pentru publicitate gratuită, Dumitre. Să nu-ți fie cu bănat, că și noi te-am inspirat. :) Mi-a plăcut balada ta, dar e incompletă, pare-se, la fel ca și a noastră, cea (pseudo)folclorică. Ce-i drept, noi mai avem de postat câte ceva. Fii cu ochii pe noi. :) | |
| = Florine, | Valeriu Cercel [20.Sep.05 00:09] |
| Numai ce-am venit acasa si ti-am citit parodia. Ai si toc ai si penitza! Felicitari de steluta, Valeriu | |
| = Răspunsuri: | Dumitriu Florin Constantin [20.Sep.05 11:49] |
| Maria Prochipiuc – Sunt total copleșit de atenția dumneavoastră Maria. Plâng de fericire că am reușit să vă smulg un zâmbet. Ați fost ca o mângâiere caldă de vară iar așa ceva nu se poate uita până la moarte! Ion Diviza – Rămâneți același puternic bastion al umorului de bun gust și pentru asta vă apreciez de fiecare dată când ne onorați cu prezența și postările dumneavoastră. Cred că nu există om de pe acest site să nu caute creație stil „made in Diviza Land”! Nu pot decât să mă simt onorat de aprecierile marelui Diviza iar dacă „izbirea de pe stâncă” o faceți dumneavoastră nu pot decât să întorc și celălalt obraz! Valeriu Cercel – Prieten drag ținut cu strășnicie lângă inima mea, nici nu-ți dai seama cât de mult am învățat de la tine cum se ascute penița dar și cât de mult poți iubi oamenii. Mulțumesc Val! Dumitru Cioaca-Genuneanu – Ați fost mai tot timpul alături de mine… Mi-ați înveselit zile și nopți. Sunteți omul care reușește să stoarcă zâmbetele și râsul din piatră seacă. Vă ador pentru asta! Cu cea mai adâncă prețuire și dragoste pentru dumneavoastră FLORR! | |
| = Florr îți dau o veste tristă / harapu' e cap de listă:)))) | Lory Cristea [20.Sep.05 19:50] |
| Florr, zau mi se face frica de-asemenea cutezanță când declari cu nonșalanță că-l adori pe nea Mitică | |
| = eu m-am oferit numai sa arbitrez meciul! | dumitru cioaca-genuneanu [20.Sep.05 20:28] |
| "Florr, iti dau o veste trista/ harapu' e cap de lista" (Lory Cristea) pe Florr l-am luat aliat, nu la dame, ca-i rau, tapul, ci-atunci cand am pariat ca... singur bate harapul! | |