| = Horizonturi en rose | carmen mihaela visalon [19.Sep.05 23:57] |
| Draga Ela, pescarel verde-roz M-ai dat gata, sau GATA, it”s up to you, dar... daca as fi tu nu as da rid asa usor. Pana ma intorc cu un comentariu, iti spun, te prinde bine noul stil. Pana atunci iti las cateva adnotari pe marginea ploii roz. Pentru ca esti vinovata...:) Horizonturi en rose Doamne, nu-mi mai amintesc malul cu flori simt doar umbra pe care pasul lui a lăsat un spin de nu mă uita între palmele zborului focul curgând lacrima peste varul miresei electrocutată-n șampanie cu uscătorul de păr cu siguranță luna trebuie condamnată în contumacie pentru fals în înscrisuri genetice mărturie aduc neridurile ib, neridurile hati de la lascaux pana în prezent dosarele de nisip ale trandafirului fir albastru de iarbă linia ou. Cu ADMIRATIE si drag, c | |
| = printre mac si iarba... | Doru Alexandru [20.Sep.05 00:02] |
| in stil narcotic... :p placut si frumos stii ce mi-a placut cel mai mult? intr-una din strofe mi-a parut sa fi descris un inger... frumoasa incercarea... frumoasa si ascunsa cum numai tu stii... multam de imagine, si iarta-mi cuvintele chioare... Drag, D.C. | |
| = Carmen, Doru | Dana Lucaci [20.Sep.05 00:10] |
| Carmen, verde-rozariu într-un stil mai fistic-hiu de nu mă recunoaște nimeni aproape, deși cel ce știe să privească de-aproapele îmi recunoaște esența dincolo de joacă și râs. Versurile tale pe marginea timpului narcotic după o plaoie cu urme roz mă lasă în a-ți scrie atât: don't forget my blue innocence. Te aștept, trecerea ta are un parfum interesant, amestec de busuioc cu magnolie. Doru, cuvintele tale sunt limpezi și chiar ai ochii buni, da, e un fel de apariție, la dame blanche apare mereu unde nu te aștepți, cu atât mai mult într-o fabulație de felul acesta. Da, frumoasă și ascunsă, perfect adevărat. ;)) Mulțumesc pentru ochiul bine deschis. Ela | |
| = Esti in zbor sau pe receptie? | carmen mihaela visalon [20.Sep.05 00:34] |
| Daca ma astepti m-am intors. cu un decsntec de arsura din tainica intelepciune a piramidelor:) "Fiul meu horus este in flacari pe platoul pustiu. Acolo nu este apa. Eu nu sunt acolo. Eu aduc apa de la margine baltii pentru a stinge focul?" | |
| = Zic si eu | Andu Moldovean [20.Sep.05 01:47] |
| Pai daca poemul asta nu ma duce cu gandul la Agigea (sublimata, desigur) atunci ce? (sau cine?) "And I touched your face narcotic microwaves"... hmm.. acum sa nu cadem in patima drogurilor, ca trebuie sa apelam la bulina poeziepunctro pe care tocmai am folosit-o prea mult :-) Hai, sa las off-topicul ca e tarziu, poemul are o reusita in partea de "dialog"... apreciez tendinta discursiva in poezie atunci cand e de buna calitate, zic eu in cazul de fata. Deja vad un soi de masculinizare a versului Elei, remarcabila capacitate de dedublare. Bobadil. | |
| = Carmen, Andu | Dana Lucaci [20.Sep.05 08:38] |
| Carmen, apa care arde, apa arzând din interior. Mă vei întreba ce m-a apucat să dau apei ce-i al focului, dar cred că știi de ce, în interior, e o apă arzând. Andu, esențele polare sunt ingrediente ale spiritualității noastre, echilibrul yin-yang nu este stabil, masculin-gfemininul este în psyche, și probabil că aceste melodii ascultate în două stări complet diferite m-au făcut să intru într-un dialog anima-animus (agigus ar fi partea haioasă) care și pe mine m-a surpirns. Evident că aici nu e vorba de narcotizarea dată de vreo "-ină", "-ol", ori "-ară", e doar o muzică ce permite sublimarea unor stări, între "I don't mind, I feel sorry" și "Rid the disease". De mai ascult mult melodiile astea, chiar descopăr și alte trăsături ce stăteau în latență. Thanks for, eu rămân esențial ela, nu elu ;))). Ela | |