| = Însemn, | Iulia Elize [05.Dec.20 20:17] |
| Frumos scris, de Crăciun însă sper că suntem cu toții veseli și cu mult drag. Se poate, încă mai mult, chiar și în roman. Sper că veți încerca! Mult succes și în continuare! | |
| + cu minusuri și plusuri | emilian valeriu pal [10.Dec.20 12:19] |
| La o primă lectură, subiectul unui astfel de text telegrafic nu pare a depăși genul de știri pe care, pe vremuri, le scriam la rubrica Blitz, într-un oarecare ziar print, text invariabil cu titlul: Ucis de singurătate, Și-a pus capăt zilelor din cauza singurătății, ș.m.d. Ce m-a făcut, însă, să reacționez, în primul rând e faptul că toate timpurile verbale(pentru mine lucru important într-o proză) sunt cum trebuie și la locul lor, adică se păstrează firul narațiunii în același registru de expunere. Apoi, strania și plăcuta insistență pe detaliile pregătitoare, o insistență care, prin frazarea scurtă, nu lasă loc regiei și-i dă autenticitate. Apoi o ciudată stare de alienare, perceptibilă aproape fizic prin apelativul ăla care m-a făcut să zâmbesc: Stimată viață”. Personal, aș fi terminat textul imediat după tabloul copiilor care l-au găsit și n-au mai avut cui să ceară iertare, pentru că, din punctul meu de vedere, e de un autentic și cotidian fără loc de interpretare. Dar fiecare cu gusturile lui. Din punctul meu de vedere, un text care, din punct de vedere tehnic nu avea cum să fie scris altfel, iar din punct de vedere literar detașează clar autorul de propriul subiect. A, și găselnița din titlu completează starea asta de alienare. | |
| = mulțumesc! | Sorin Stoica [10.Dec.20 15:07] |
| mulțumesc! | |