| + Foarte frumos!!! Și Bine, după părerea mea! | Iulia Elize [18.Nov.20 19:49] |
| Îmi place această desfăsurare de sentimente specifice, în proză. Remarc o bună plasticizare a ideilor, o mai evidentă alonjă în text și o dezvoltare foarte bună în amănunt și în descrierea imagistică, un efort cu totul încununat de reușita evidentă în proză. Textul este elegant, devine elegant și la lectură, adică este perceput exact așa cum vrea autorul. Reușește să transmită. Nu mai văd personalizări, amprente prea evidente sau de insistență, ci doar nota cursivă, elegant sugerată, adică, un punct foarte bun pentru text. Înfățișările (inclusiv discursul cu privire la sentimentele evidențiate) reușesc numai bine, ca și concluzie, de-a mea, generală, cu privire la bucata de proză. Nu pot decât să îmi exprim sincerele felicitări, spor în peniță, poate și un roman, în timpul care va veni! Cred, sincer, Daniela, că ești numai bine pregătită! Las o steluță ca să se vadă că am perceput calitatea mult evidentă! Ps: Ideile, eu aș centra mai mult. Aș separa un anumit calup de idei, aș separa pe calupuri, dându-i fiecăruia dintre ele unitate. Multe salutări! :) | |
| = Dragă Iulia, apreciez sincer... | Daniela Luminita Teleoaca [19.Nov.20 00:33] |
... receptivitatea ta și (implicit) onestitatea! Altfel, ce să zic? Am impresia că este unul dintre textele care și mie îmi plac într-un fel cu totul aparte. Cred că „risc ” să scriu binișor când mă las târâtă = ridicată la origini. Acolo e, de fapt, trăirea aia genuină, greu de doborât de / cu altceva. Așa se întâmplă să scrii nu doar bine, ci și (suficient de) repede (sic!). Asta, inclusiv în condițiile în care nu (mai) lași starea să treacă pe lângă tine, mizând infantil pe zona aia cu timp mai drăguț = îngăduitor. Când vine, atunci să se scrie! Nu e chiar cel mai mare capăt al lumilor, dar este o experiență interesantă, la care (nici eu!) nu aș renunța parcă... Offf, la mine totul este contracronometru, revendicată fiind în primul rând de celălalt tip de texte (și pe ăla / ăsta îl iubesc la nebunie!). Chiar și așa, ajunsei cu Fragmente naturalist-fantastice pe la pagina 169. Sper să mai scriu un an, cu toate discontinuitățile să reușesc să isc acel volum! Iar... romanul, iată specia... vârstei de grație! Probabil pe la pensie să tot scriu la romane (sic!). Aș vrea, cum să nu ? Dar de unde timp? Cum sunt mai fatalistă decât fatalitatea în persoană, sunt convinsă că o să fac și ceea ce acușica pare atât de imposibil (cred că așa este dat. AMIN) Îți mulțumesc foarte mult pt că îți pasă! Pentru toată atenția și încrederea acordate! Mult spor și ție! Multă inspirație! Și cuvintele să ne fie, mereu potrivite, la îndemână! Cu prietenie maximă, D. | |
| = Daniela, | Iulia Elize [19.Nov.20 01:20] |
| Sper că nu te-am supărat, Daniela, cu ceva nepotrivit. Remarcasem, doar, că a dispărut acea tendință de a ta de a personaliza, ceea ce nu a fost chiar rău, în trecut, numai ca practică curentă este de ocolit, cred eu, pentru ca romanul, de pildă, să fie obiectiv, în loc de subiectiv. Mi se pare că există foarte mult plus, la tine, remarc, de fiecare dată un alt plus, având câțiva ani de lucru mai mult, pot vedea, și eu aveam tendința asta, de a personaliza, ba și alte metehne pe care le am și acum. Mie, de pildă, nu îmi ies, ACUM, textele atât de bine, ca ție, d.p.d.v. plastic. Cred că și eu am toanele mele (și etapele) mele personale de scris, după cum și tu le ai, și sper că evoluez și eu, în continuare, ca toată lumea... Îmi pare rău, mi-ar fi plăcut să primesc (și eu) sfaturi, la timpul lor, din păcate a trebuit să observ totul, singură... Și poate dacă erai tu mai devreme, ca penel, și înaintea mea, m-ai fi sfătuit de bine și m-ai fi salvat! Cred că sfaturile sunt întotdeauna utile, mai ales, unele foarte bune și care cu adevărat pot ajuta! Iar tu ai putea, de fapt, să ajungi să scrii un roman ca de premiere mare, eu asta spuneam, că totul se poate și e întru perfecțiune, mereu! Și e posibil! Și eu caut asta, nu cred că îmi ies foarte bine unele aspecte... Dar încă lucrez și asimilez. Mult succes la cartea de fragmente! Sunt sigură ca va fi foarte frumoasă, după cum se vede și după cum spuneam! Am și lăsat steluța cu foarte mare convingere și analitic nu am greșit, ba chiar aș mai fi lăsat una în plus! Spor la scris, aștept de pe acum cartea! Și poate va fi și timp pentru un roman nou, eu asta îți doresc! CU MULT DRAG ȘI SINCER, REVIN! | |
| = Nici vorbă de supărare! | Daniela Luminita Teleoaca [19.Nov.20 02:18] |
| Îmi exprimam doar starea aceea a lipsei de timp. Sau poate că tot noi trebuie să ne punem niște stavile, astfel încât să avem sentimentul că timpul nu este nicicum altfel decât... suficient (sic rău de tot!!!). Altfel, sincer mărturisesc, nu-mi fac mai deloc planuri cum să scriu... proză. Probabil, evoluția se produce, când chiar trebuie să se producă, într-o anume direcție. Atunci când faci cu plăcere ceva. Dintr-o anume convingere. Și cu fidelitate (asta, în pofida discontinuităților). În ceea ce mă privește, poate am reușit să scap oleacă de o anume senzație a ochiului neiertător din exterior: nu-mi place deloc să fiu... „supravegheată”! (cf. ceva de genul: Dar dacă asta nu place? Dacă este exagerat? Dacă nu dă bine? etc.). Adică sunt mai sigură pe felul în care îmi eliberez în cuvinte și enunțuri stările... Îmi place mult să fiu liberă! Din păcate însă, sunt nevoită să-mi ciuntesc multe dintre pornirile estetice, cum spuneam, revendicată fiind de munca științifică etc. Aș vrea, în viitor, să găsesc măcar puțin timp să-ți pot oferi și eu sugestii drăguțe = constructive legate de scrisul tău... O să încerc, în orice caz. De bine ți-am zis. O să văd, la un mom. dat, și „mai puțin binele” (sic!) Gânduri luminoase, D. | |