| + Super poem | Dragoș Vișan [18.May.23 12:35] |
| Citisem declarația lui Novak, despre Austealian Open și presiunile chiar din mass-media pe timpul pandemiei. Și iată că mă înfioară plăcut conținutul de idei, mai ales cu Socrate nonșalant, din acest poem. | |
| = neașteptată | Maria Elena Chindea [24.May.23 02:39] |
| surpriza de citire și înstelare a unui poem atât de vechi al meu! Pentru mine pandemia a fost un chin privind cum se însingurează oamenii, cum se privesc ca ciumați și se pedepsesc unii pe alții nemeritat! Faptul că statul ne-a impus o izolare fizică de câteva luni - n-a însemnat mai nimic; eu aveam deja experiența a 8 ani de recluziune, și singură psihic nu m-am simțit niciodată. Dar aneantizarea premeditată a omului, nu îndeajuns de puternic spiritual să nu fie rănit - m-a durut foarte tare! Iar Socrate ca spirit mi-a fost model nu o dată! Mulțumesc foarte de comentariu și înstelare! | |
| = E super: de memorat atitudinea în fața impasurilor umane din Apus | Dragoș Vișan [24.May.23 08:48] |
| Recluziune privită ca un exil interior, și nu doar elegiac în acest splendid poem, ci regenerator spiritual: "cu un ultim gest arcuit de geneză/ recuperez lumina dintâi și inima nu se mai sfarmă lovindu-se de ea". | |