| = Erau oamenii voioși și atunci | Viorel Darie [08.May.20 13:14] |
| în acea epocă a iluminării staliniste a țării, oamenii erau oameni, profesorii erau profesori, meseriașii erau meseriași. Și atunci era bucurie în casă cănd un copil reușea la o școală care-i asigura viitorul, un loc de muncă bun, o recunoaștere a muncii elevului. Nu erau altfel atitudinele, suspiciunile,în vremuri de atunci, cțnd orice copil se bucura de succes, uneori dupa multă chinuială, cum este exemplul lui Ghiță din această povestire. Dar textul este plăcut nu datorită epocii apuse a anilor '50 și a modului savuros, rămuros, enciclopedic în care autorul, Nicolae Tomescu, zugrșvește evenimente de o mare diversitate, care compun o epoc ce pare iremediabil trecută, pierdută. Cu stimă, Viorel Darie | |
| = Scuze de mute erori de tastare in comm | Viorel Darie [08.May.20 16:11] |
| Scuze de mute erori de tastare in comm | |
| = Re: Erau oamenii. | nicolae tomescu [08.May.20 19:34] |
| Sigur, oameni voioși au fost oricând, în toate timpurile. Eu încerc să descriu oamenii unor vremuri. În cazul de față vremurile se situează la jumătatea sec XX Ghiță a fost unul dintre ei. La fel și ing. Robescu cel cu studii la Paris. Și directorul Nicolae Borcea are povestea lui. Da, mulți au învățat o meserie atunci. Dar câtor savanți de mai târziu, ce au învățat atunci, nu li s-au pus piedici. E destul să te uiți la C.V.-urile lor. Unii au studiile întrerupte 2-3 ani. Sigur, din biografiile lor afli că erau fii de exploatatori sau oameni politici burghezi. mulțumesc pentru citirea textului și com. | |