| = Toate au sensuri | razvan rachieriu [27.Apr.20 15:54] |
| Nimic nu este în „zadar”, superfluu și fără rost, toate au sensuri, unele vizibile, altele esoterice, căci non-sensul este un simulacru, o iluzie și o mistificare și se dezintegrează la contactul cu raționalul, logicul și obiectivul. | |
| = de pe Insula delfinilor | Ioan-Mircea Popovici [27.Apr.20 17:35] |
| Există o insulă cu stuf În care trăia în iubire o familii de pescari Pe care i-a prins furtuna la pescuit Se spune că delfinii care roiesc în jurul insulei Sunt urmaşii tinerei familii de pescari... “Trecem dincolo de cuvinte, prin culoare, Se simte aceasta ca o pornire într-o iubire Cu noi, liberi, printre picturi În curtea veche cu ziduri şi muri Un labirint de cetate Care creşte şi tot creşte Peste cetatea Histria din noi” Dădusem semn de căutare şi de participare de pe ţărm de mare Până-n vârf de munte... Nu ne grăbim şi nici nu tânjim Sperăm că lumea care ne aude, caută şi ea Iată că Doamna Lana Moscaliuc Mare iubitoare de poezie, actriţă, Cu şcoala de actorie la Cluj A găsit poezia “Sosesc Sosesc cocoarele, sosesc, De după deal de țintirim, Iar anii trec, copiii cresc, Se schimbă tot ce-i omenesc, Și noi îmbătrînim. Mi-aduc aminte ca acum Cînd alergam cu capul gol Prin prăfăria de pe drum Și cînd ardeam cărțile scrum, Și școalei dam ocol. Și mai tîrziu, cînd am plecat, Ce veselie în trăsură !... Cum nici n-am plîns, nici m-am mirat Pe cînd plîngea un biet argat, Cu-n deget dus la gură. Și vreme lungă mai tîrziu, Cînd m-am întors cu dor de bine, Nehotărît, fără să știu Ce pot să fac și ce-am să fiu În lupta mea cu mine. Și-n fine astăzi, cînd gîndesc La ce ne este dat să fim, Cum anii trec, copiii cresc, Bătrînii cum se odihnesc În deal la țintirim, Mă simt nepriceput și mic În gloata de zădărnicii, Și nu mai pot zice nimic, Ci numai ochii îi ridic Și caut spre copii. Duiliu Zamfirescu.” | |