| + Suma greșelilor | Irina Lazar [05.Mar.20 14:51] |
| "ne batem cu pumnul în piept că iubim dar niciodată nu iubim pe de-a-ntregul niciodată nu iubim și răul din oameni de teamă să nu trezească răul din noi" O, da, așa e! Întregul poem e o confesiune parcă în fața oglinzii, încă o dată am impresia că poate ne limpezim scriind, ori poate că obsesiile se înșiră ca mărgelele pe ață, formând un model de care nu suntem conștienți. Inutil să spun că îmi place sinceritatea, pentru că întregul respiră sinceritate, iar finalul e o exprimare a neputinței de a fi în captarea unui inefabil bănuit. | |
| + Nu că ar conta, | Ottilia Ardeleanu [05.Mar.20 17:59] |
| dar, pentru mine, "... niciodată nu iubim pe de-a-ntregul/niciodată nu iubim și răul din oameni" înseamnă atâta poezie! Însă și un motiv să atribui acestui discurs aprecierile mele! Un moment de lectură foarte plăcut! | |
| + Pun, și eu, semn! | Iulia Elize [05.Mar.20 19:10] |
| Un poem sensibil, de la început și până la final. Probabil că despre dragoste, nu se poate scrie, câteodată, stilistic, decât sensibil și foarte sincer, întocmai ca o descătușare în confesional. Chit că, în realitate, rețeta fericirii între un bărbat și o femeie, este mai mereu, în ”simplitate”. Poate doar o părere mai personală, simplitatea aceea ca țintă de a capta eter, între un bărbat și o femeie, în clipă, în prelungirea ei, aproape forțând-o. Luciditatea dirijează foarte fidel, însă, fiecare etapă a discursului, până la înțelegerea întreagă. Frumusețe este, tocmai, că nu se pierde nicio etapă declarativă din poem, este extrem de bine legat, de la o treaptă la cealaltă. Am trecut cu mult respect și cu drag! | |
| = re | emilian valeriu pal [06.Mar.20 10:33] |
| Mulțumesc frumos pentru lectură și apreciere. | |
| = peren | Ioan Postolache-Doljești [09.Mar.20 08:52] |
| în care se regăseşte cititorul sensibil fără împopoţonări şi brizbizuri verbale ca un izvor cu apă potabilă curge poemul însetat am băut cu multă plăcere finalul e de-a dreptul magistral dovedind cu prisosinţă talentul felicitări! Ioan. | |
| + . | dorin cozan [10.Mar.20 08:37] |
| Dragul meu, nici nu am citit ce zic cei de dinainte, nici nu voi citi ce zic cei de după. Pentru ca ai scris atat de frumos si simplu, imi ridic palaria si ma inclin in fata acestui poem, evident, după tine. Să tăcem acum! The fish knows why... | |
| = ioan, dorin | emilian valeriu pal [10.Mar.20 15:06] |
| Multumesc si voua pentru lectura si apreciere. Da, n-am vrut nimic complicat. Poate de aia a si iesit asa. :) | |
| = . | Nicolae Enache [18.Dec.20 11:44] |
| Ti-am postat poezia pe pagina de Facebook. Ai primit inimioare cat poeziile lui Nichita. Oamenii nu-si dau seama cat de mult au nevoie de poezie pana nu le iese in cale. Din punctul meu de vedere e unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit punct. Totusi vin cu o impresie personala: n-ai intrat niciodată în ea cum intră în casă preotul cu sfințitul E o comparatie care introduce ambiguitate intr-un text foarte explicit si fara ambiguitati. Cum intra preotul in casa cu sfintitul? mi se pare ca iese prea mult in evidenta imaginea in detrimentul ideii din spate. Desigur, e posibil sa fie personal bias si pitic pe creier din partea mea. In rest un text desavarsit cu fiecare recitire. | |
| = nicolae enache | emilian valeriu pal [18.Dec.20 13:34] |
| Cu imaginea preotului ai dreptate. Recitind, chiar sună din alt film. Doar că mi-a fost puțin lene să o șterg. În rest, m-ai făcut curios și te-am căutat pe fb și nu te-am găsit. Fapt care îmi confirmă bănuiala că ești mai mult decât ceea ce pari. De fapt, a fost un pariu cu mine însumi: eleganța scrierii și a răspunsurilor tale mă face să cred în tine ca autor. :) | |